Cred că toată lumea a făcut, măcar o dată, o glumă pe un subiect deprimant. În ziua de azi întâlnim atât de des acest „umor negru” încât nu stăm să ne gândim de unde provine el. Făcând haz de necaz, noi căutăm să ne mascăm nesiguranțele și supărările prin cu glume și ironii, dar, în același timp, reușim să ne minimalizăm problemele atât în fața noastră, cât și în fața celor din jur.
Psihologii spun că acest tip de glume sunt normale, chiar benefice în anumite împrejurimi, dar ce se întâmplă când devin o problemă?
Această manieră de a glumi reprezintă o încercare de a ne face plăcuți în fața celorlalți, etalând simultan umorul și adaptabilitatea noastră la situații. Nu doar că nu ne lăsăm doborâți de lucrurile prin care trecem, dar reușim să le transformăm în ceva care îi amuză pe ceilalți. Glumele ne permit să discutăm despre subiecte dificile fără a avea impresia că le stricăm altora starea de spirit. Nimeni nu vrea să fie catalogat drept „strică-chef”, cel care se tot plânge și distruge atmosfera cu necazurile sale.
De asemenea, umorul ne ajută să înțelegem și să depășim evenimentele negative din jur, ne permite să socializăm în ciuda lucrurilor care ni s-au întâmplat sau care urmează să se întâmple și îi ajută pe ceilalți să relaționeze cu noi, chiar dacă nu pot înțelege gravitatea situației prin care trecem. Este un mecanism de apărare, o modalitate de a ne asigura că altcineva nu poate comenta la adresa situației noastre, fiindcă noi am făcut-o primi. Ne impunem să nu fim afectați, să nu ne arătăm problemele, alegând în schimb să le tratăm ca pe niște simple inconveniențe.
Tot din dorința de a fi plăcuți ajungem să ne punem într-o lumină proastă în fața celorlalți, hazul de necaz se transformă în jigniri la adresa noastră, nu ne ajunge să râdem de împrejurimi, simțim nevoia să râdem de noi înșine, totul pentru a părea mai umili, mai abordabili. Astfel, dăm impresia că nu suntem deranjați de insulte, încurajându-i indirect pe prieteni și apropiați să ni se alăture în batjocură.
Deși o glumă sau două nu fac rău nimănui, este important ca acestea să rămână la stadiul de glume, să stabilim relații sănătoase cu cei din jur, comunicându-ne limitele. Ca adolescenți primim o mulțime de critici la adresa noastră, venind de la părinți, profesori, uneori chiar noi înșine, dar repetatele insulte referitoare la mediul și adresa noastră nu vor duce decât la sentimente de futilitate și îndoieli.
Text: Sabina Epure
Grafică: Ștefania Trandafir
Foto: Ada Frone
PR: Ana Miron
DTP: Andreea Găgeatu
