„Vă iubește mama, am să mă întorc!” este o declarație pe care n-ai dori să o auzi, indiferent de vârstă. Este o săgeată drept în inimă care tulbură puritatea și inocența sufletelor de copii din întreaga Românie, o realitate amară care se petrece fără încetare. Realitatea din viața copiilor cu părinți plecați să muncească peste granițe, fiindcă acasă nu sunt mijloace să le ofere condițiile benefice unui copil de a crește în armonie. Așadar, aceștia sunt privați în mod subit de prezența și iubirea părintelui care pleacă și ușor-ușor, de la vârste fragede, se destramă.
Ai idee cât de norocos ești să ai părinții lângă tine? Serios acum, nici eu nu realizez de fiecare dată, dar imaginează-ți pentru câteva secunde că prezența părinților în viața ta să constea într-un plic de bani livrat din Italia, într-un apel anual de „la mulți ani, în ce clasă ai trecut?” sau în promisiuni deșarte bunicilor tăi că vor veni să-și crească proprii copii, într-un final. Cine le mai pune masa, le mai gătește, îi ia în brațe sau le șterge lacrimile acestor copii care se uită cu amărăciune la colegii lor de clasă a căror părinți vin la serbare? Dar părinții care sunt puși în această situație, de a-și sacrifica o parte din viață, fiindcă statul român nu oferă destul sprijin, încât să ducă un trai normal? Apare frustrarea, dezgustul, golul adânc de amărăciune, mersul printre străini doar pentru a câștiga ceva-ceva și a aduce acasă.
„Știu că vrei, n-are mama să-ți dea, dar promit că într-o zi îți cumpăr și ție.” este rușinea profundă pe care o resimte un părinte când nu simte că face de ajuns. Astfel, apar aceste decizii drastice de a se separa pentru că întotdeauna se poate mai mult, așa cum relatează unii părinți care au muncit în străinătate. Motivul pentru care copiii rămân la distanță, în țara natală, este că aceștia trebuie să își urmeze studiile, să fie educați și să-și poată compensa părinții care au muncit asiduu.
Până și de sărbători, se întâmplă imposibilitatea de a se revedea, astfel încât, părinții și copiii nu construiesc un echilibru între viața de familie și serviciu, ceea ce poate duce la deficiențe alarmante în dezvoltarea copilului. În ciuda faptului că migrarea părinților aduce stabilitate financiară copiilor rămași acasă, timpul pierdut nu va fi compensat niciodată.
Copiii care suferă după absența îndelungată a părinților plecați la muncă peste hotare, pentru perioade mai întinse de timp, ajung să fie diagnosticați cu anxietate, depresie și singurătate cronică. Singurătatea, un concept trăit pe pielea tuturor într-un anumit moment al vieții este mai greu de explicat decât de simțit, aducând în vedere evaluarea relațiilor în termeni de calitate și cantitate din viețile noastre. În cazul copiilor privați de afecțiunea părinților plecați, se instaurează o traumă cognitivă, singurătatea ajungând să devină insuportabilă și să afecteze viața întreagă a tinerilor adulți. Semănând foarte mult cu durerea, foamea sau setea, singurătatea impregnată de abandonul timpuriu al părinților este un semnal de alarmă pentru întreaga noastră specie, fiind o emoție umană universală. Starea prelungită de singurătate poate, însă, să fie nocivă pentru sănătatea fizică și psihică a individului în colectivitate, acesta nereușind să se integreze, retrăgându-se social, inhibându-se și chiar ajungând la comportamente suicidale, afectând sistemul nervos, cardiovascular și imunitar. Cu toate acestea, sunt prezenți și anumiți factori ce pot diminua singurătatea, cum ar fi stima de sine crescută, temperamentul extrovertit, vârsta crescută a copilului, cât și suportul social, funcționarea familiei sau relația cu părinții. Reacțiile copiilor arată tulburări în comportament și manifestare, dovedindu-se științific că până și cei foarte mici resimt asemenea evenimente de abandon.
Dacă cunoști un copil aflat în această situație, fă tot ce-ți stă în putință să-i redai sclipirea în ochi, încrederea în sine și speranță că lucrurile vor reveni la normal cât de curând posibil. Arată-i sprijin, vorbește sincer și subliniază cum este o situație temporară. ONG-uri cum ar fi Salvați Copiii și Copii Singuri Acasă susțin activ și oferă suport online, cât și telefonic sau fizic copiilor care trăiesc această despărțire inegalabilă.
Trupa Voltaj subliniază în melodia „De la capăt” cântată la Eurovision 2015 din dragoste pentru copiii neglijați afectiv, ce îndura lipsa părinților: „Viața n-are buton de rewind să/ Poți să întorci ce-ai pierdut/ Nu poți nici să o pui pe pauză/ Când nu știi ce-ai de făcut.”.
Nu lăsa viața să treacă pe lângă tine, bucură-te de cei dragi cât timp sunt încă lângă tine!
Text: Maria Aurora Hiastru
Foto: Stancescu Ana Ilinca
Grafică: Ilinca-Teodora Ciochia
DTP: Diana Gherghina
