Vrei să afli secretul femeilor independente și pline de bani?
Nu știu câți dintre noi am avut o experiență plăcută sau folositoare cu orele de la școală destinate educației financiare (probabil nu mulți), așa că în loc să vorbim despre cum dacă îți gestionezi bine bugetul ajungi bogat, o să analizăm puțin lumea în care se formează conceptele de genul.
„Experții” în domeniul educației financiare și al economiei (adică cei care fac videoclipuri pe YouTube care te învață cum să ajungi bogat) au pus cap la cap un set de reguli pe care trebuie să le urmezi pentru a ajunge educat din punct de vedere financiar. În esență, cel mai bine este să aloci bani educației tale astfel încât să ajungi cât mai cultivat în cât mai multe domenii, să nu investești în lucruri pe care nu le cunoști bine și să înveți cum să folosești creditul în favoarea ta. Dar o să păstrăm astea pentru orele de educație antreprenorială și economie. Până la urmă cât de important este să știi să folosești banii (pe care nu îi ai) când nici măcar nu cunoști bine lumea din care provin și în care sunt folosiți?
Acum câteva mii de ani conceptul de bani nu exista, totul se întâmpla pe bază de schimburi și, dacă mă întrebi pe mine, nu am duce-o chiar așa de rău dacă ideea de troc s-ar fi păstrat. Într-o lume în care banii nu ar exista, am primi sare pe post de bursă, dar până la urmă tot am putea să o schimbăm pentru altceva și dacă stai să te gândești, chiar dacă readucerea acestui concept ar face, într-adevăr din oameni niște escroci și mai mari decât sunt deja, măcar împărțirea puterii ar fi ceva mai uniformă. De-a lungul timpului, însă, oamenii s-au transformat din „cetățeni care consumă” în „consumatori care sunt cetățeni” și s-a creat o societate în care inegalitatea economică este atât de proeminentă încât toți ne strângem, cu mic cu mare, ca să îi ajutăm pe cei bogați să devină și mai bogați, în timp ce restul stagnează sau chiar rămân în urmă. Și nu pentru că vrem noi, ci doar pentru că așa este totul construit. Bine ați venit în societatea capitalistă! Lucrul acesta se poate observa în orice direcție te uiți: unul din cinci dolari este deținut de un grup de persoane care reprezinta vreo 0,1 % din populația Americană, iar în 35 de ani veniturile obținute de un CEO au crescut de peste 9 ori, în timp ce plata muncitorilor a rămas identică. Toate aceste trenduri, susținute mai bine ca niciodată de tot ce înseamnă media, reclame și promovare, care îndeamnă oamenii să cumpere din ce în ce mai mult și mai iresponsabil, ne-au purtat până în această lume nebunească și copleșitoare a capitalismului care a ajuns atât de alimentat de dorința oamenilor de a avea mai mult, mai mult și mai mult, încât s-a transformat în hiper-capitalism. Fenomenul nu ar fi posibil fără sprijinul constant pe care guvernul i-l oferă. Ninge, plouă, criză economică, guvernul va fi mereu acolo pentru capitalism. Așadar, sunt patru roluri esențiale pentru ca totul să funcționeze ca pe roate: comerciantul care își dorește un profit cât mai mare, consumatorul care își dorește cea mai bună ofertă, muncitorul, care caută un nivel de trai cât mai ridicat și… guvernul. Scopul lui este diferit, căutând doar o economie capitalistă care să funcționeze conform regulilor impuse tot de el.
Un rol major în această societate hiper-capitalistă îl duc corporațiile (care vor să se extindă la infinit) și investitorii (care au niște bani pe care decid să-i aloce într-o directie din care știu că urmează să îi și înmulțească). Investitorii plătesc pentru a obține o parte dintr-un business, care îi va oferi în schimb o parte din profit, în dividende regulate. Când omul se plictisește de acțiuni, le vinde nicăieri altundeva decât la bursa de valori, acolo unde toți cumpărătorii și vânzătorii se întâlnesc. Acum, bineînțeles că pe masura ce un brand este mai puternic, pe atât acțiunile sunt mai scumpe, dar de fapt acestea valorează cu adevărat atât cât sunt oamenii dispuși să plătească pentru ele. Corporațiile cu pricina și-au depășit deja condiția și când vorbim despre ele, vorbim la un complet alt nivel, unul la care nu se mai pune problema să se vândă așa ușor acțiuni (cel puțin fără să ajungă la știri). Unele foarte bogate ajung să depășească și puterea economică a unor țări întregi. Acești giganți ajung să oprereze în toată lumea, dar mai ales acolo unde salariile sunt minime, taxele mici, iar profiturile mari și în general împiedică pe cât posibil guvernele naționale să înțeleagă ce se întâmplă, astfel încât cazurile în care sunt trase la răspundere pentru acțiunile lor să fie cât mai puține. Și în caz că nu aveau suficientă putere, se folosesc și de media ca să capete control și asupra oamenilor, nu numai asupra economiei. Pe scurt, nici guvernul, ca noi toți de altfel, nu face față influenței corporațiilor.
Motivul pentru care a ajuns atât de departe este simplu: se bazează pe niște valori deja foarte proeminente în societatea modernă… sau mai bine zis sunt atât de proeminente din cauza capitalismului care vine cu ideologia că trebuie mereu să urmărești banii, profitul, competiția și statutul. Iar la baza aceasta zdravănă a lui stă consumul pe care în loc să încercăm să îl diminuăm pentru binele săracei planete pe care trăim, doar îl accentuăm la nesfârșit. Sunt două tipuri de bunuri: cele pe care le folosim, cum ar fi mașinile sau prăjitoarele de pâine și cele pe care le consumăm, precum biscuiții și șervețelele, iar ingineria consumului are grijă să mute cât mai multe produse din categoria folositului în cea a consumatului. Și așa termenul de „unică folosință” a acaparat din ce în ce mai multe produse. Iar cele care nu pot ajunge de unică folosință sunt modificate cât mai des și cât mai semnificativ astfel încât tentația de a cumpăra altele noi să se mențină mare. Și așa ne-am transformat din oameni în consumatori. Iar dacă nu era suficient să consumi folosind banii pe care îi ai deja, s-a venit cu ideea de carduri de credit. Pentru că de ce să să se mulțumească cu puțin când le pot vinde oamenilor ideea de fonduri infinite pentru a-i încuraja să cumpere și mai mult, iar apoi să le ceară înapoi dublu față de ce au cheltuit? E mult de vorbit pe subiect… suficient cât să ne întindem pe încă 3 pagini, dar dacă până acum a fost despre ce ne-a făcut capitalismul nouă, iată ce-i putem face noi lui:
În primul și în primul rând, să cumpărăm responsabil. Totul se învârte în jurul consumului, deci cel mai bun mod de a contesta sistemul este să respingem mentalitatea consumeristă și să începem să cumpărăm cu grijă. Cum poți face asta? Simplu: înainte să cumperi ceva, te oprești câteva secunde să te gândești: Pot să mi-l permit? Chiar îmi trebuie acum? Din ce e făcut? Există o alternativă? Care este etica companiei care îl produce? Totuși, sunt și alte opțiuni care merită luate în calcul:
Oricine a urmat chiar și cel mai elementar curs de psihologie a auzit de piramida nevoilor, concepută de Maslow. Ei bine, cineva a adaptat-o lumii moderne, cu scopul de a încuraja „consumatorii” să ia în considerare și celelalte variante mai sustenabile înainte de a cumpăra ceva. E o modalitate foarte bună prin care ni se atrage atenția asupra deciziilor pe care le luăm când vrem ceva nou, având ca scop și încurajarea cumpărăturilor eficiente și economisirii de bani.
Acestea fiind spuse, îmi pare rău că nu v-am dat sfaturi și recomandări în legătură cu gestionarea bugetului astfel încât să ajungeți independenți și plini de bani, dar până la urmă chiar este mai important modul în care îți folosești banii decât să înțelegi cum funcționează lumea din care provin?
Text: Teodora Cîrjan
Foto: Mircea Rotaru
Grafică: Rebeca Doagaru & Sarah Lazarovic
DTP: Daria Motoc
