Text: Mara Călugăreanu
Grafică: Larisa Sîrbu
Foto: Ștefan Popescu
DTP: Daria Chiriac
Te-ai gândit vreodată că Făt-Frumos nu era chiar atât de chipeș sau că fata pe care avea să o cucerească nu trebuia să fie cea mai frumoasă de pe acel tărâm sau poate chiar nu s-ar fi îndrăgostit de el? Spânul și Muma-Pădurii poate că aveau totuși un motiv pentru faptele comise, doar că nu erau ascultați de nimeni, iar nunta de trei zile și trei nopți și finalul mereu fericit nu sunt tocmai verosimile. Ei bine, știu că basmele reprezintă o escapadă a realității și că au fost de multe ori cele mai bune povești de adormit, dar principiile pe care acestea se bazează nu ar fi primite cu mare căldură de societatea noastră actuală.
Basmele sunt operele care au supraviețuit cel mai bine de-a lungul timpului. Acestea au fost transmise oral din generație în generație și au rezistat multor întâmplări istorice precum războaie și revoluții. Basmul este la origine un mit care s-a transformat neîncetat, contaminându-se cu elemente locale, culturale și etnice. Această lume aparte a fost analizată de numeroși critici literari precum George Călinescu, ce susține că basmul este „o oglindire a vieții în moduri fabuloase”. Într-adevăr, ne este imposibil să nu facem o paralelă cu realitatea, dar aceasta ne poate deruta întrucât ne întruchipăm un model ideal, deși trăim într-un haos cumplit. Basmele ne stârnesc fantezii, dorințe irealizabile: se vorbește despre o societate ideală, dar majoritatea rolurilor din aceasta sunt complet neglijate.
Alegerile binare într-o lume complexă sunt trăsături predominante în basme. Cadrele sunt colorate numai în alb și negru sau, mai bine zis, bine și rău. Pe de-o parte se găsesc personajele cu aspecte pozitive, calități exemplare și pe de alta, personaje tirane, care fac rău fără a le înțelege trecutul și fără a da vreo explicație. În lumea reală, acest fapt nu este posibil. Există în fiecare dintre noi părți intermediare și prin acestea ne diferențiem de lumea din jurul nostru. O lume în care totul are un singur sens și totul poate fi interpretat într-un singur fel, e o lume acaparată de plictiseală. Deși sortarea în categorii ne stă în fire, aceasta nu poate provoca decât discriminare și ură. Tindem să stabilim legături cu cei asemănători nouă, în loc să îi întâmpinăm pe cei diferiți. Uneori trebuie să ne punem la îndoială credințele și gândirile bine-formate, pentru a descoperi noi perspective și părți ale noastre neexplorate până atunci.
Un alt aspect prezent în basme pe care aș vrea să-l cercetez este finalul fericit. Cu toții am fost puși în situații în care singura soluție a fost clasica replică: „Totul va fi bine!” și, din păcate, nu a fost totul bine. Viața ne ascunde multe surprize care fac totul mai greu. Unele dintre ele sunt rezolvabile, dar majoritatea nu sunt și trebuie să ne împăcăm cu faptul că nu se va sfârși mereu într-o notă roz. Această speranță dusă la o extremă a pozitivității ne poate păcăli creierul, ca mai apoi să intrăm într-o negură a mâhnirii din care să nu mai putem ieși. Sintagma „Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” induce, de asemenea, impresia unei călătorii fără suișuri și coborâșuri, în care liniaritatea îi provoacă cititorului o stare de confort ce nu poate fi transpusă în realitate.
Fiecare basm are propria lui acțiune, dar în toate este prezentă călătoria prințului cu scopul final de a o cuceri pe cea mai frumoasă fată din univers. Putem recunoaște că în acest demers există doua mari problematici. În primul rând, se observă prezența standardelor de frumusețe, acestea fiind reprezentate de idealurile societății legate de aspectul fizic al unei persoane și definirea unui rol pe care aceasta trebuie să îl îndeplinească. Basmele pun accentul pe pielea deschisă la culoare, culoarea sclipitoare a ochilor și perfecțiunea trăsăturilor faciale. Se formează astfel o ierarhie care diferențiază persoanele așa-zise „frumoase”, de cele „urâte”, însoțite și de trăsături de caracter specifice. În al doilea rând, remarcăm lipsa consimțământului care ar trebui să fie dat din partea fetei. În basme, atâta timp cât prințul îndeplinește câteva probe fizice, acesta poate avea fata. În realitate, lipsa consimțământului într-o relație poate fi chiar pedepsită cu legea. Este normal și drept ca oricine să aibă dreptul la opinia sa, mai ales atunci când este implicat direct în acțiune.
Basmele nu au doar aspecte negative, așa cum am făcut-o să pară până acum. Acestea evidențiază influența diferitelor culturi asupra poveștilor și ne conectează cu strămoșii noștri. Datorită faptului că s-au creat aceste universuri în care totul e posibil, universuri care își au explicațiile în ele însele, acum ne putem delecta cu jocuri video și filme SF. S-a dovedit de-a lungul timpului că cele mai de succes proiecte sunt chiar cele bazate pe universuri inexistente și neverosimile. De asemenea, basmele joacă un rol destul de important în dezvoltarea imaginației și a părții creative a creierului nostru în copilărie. Pun pariu că mulți dintre voi ați auzit pentru prima oară „Povestea lui Harap-Alb” înainte să puteți să spuneți primele cuvinte sau că ați învățat să citiți cu ajutorul lui Făt-Frumos. Cert este că putem lua o atitudine mai critică și că putem recunoaște că mediul în care trăim astăzi este unul măcar puțin mai corect decât cel de demult, iar anumite aspecte ce reies din conținutul acestor opere literare nu sunt juste de apărat.
