Foto: Natalia Caracaș
Grafică: Maria Dumitrescu
DTP: Daria Chiriac
În ultimii ani este clar că Lazărul s-a schimbat considerabil, ca tot restul din jurul nostru. Au apărut acum cluburi noi peste tot, suntem școală pilot, școală a încrederii. Bine, în ultima perioadă nici nu am mai fost la școală, dar asta este altă poveste. Lista schimbărilor poate continua mult și bine, însă, dintre acestea, este una care a atras atenția tuturor, deși nu a avut absolut deloc acest scop, ba chiar este ceva care se întâmplă mai mereu.
Poate unii dintre noi se întreabă ce se mai aude de Domn’ Săndel – încă îl mai știți, nu? Alții poate nu înțeleg cum au trecut de la „Bobocii în clasă!” și de la „S-a sunat, hai că vă trec pe agendă” la „Tu la ce facultate dai?”, „Ce dai la bac?” și la „Da, frate, scuze, nu pot să ies azi, am meditații la X pentru admitere/bac”.
Într-adevăr, timpul trece, și, deși nu pot să vă ajut cu „problemele” din urmă, poate sunteți curioși ce s-a întâmplat cu persoana din spatele agendei cu observații.
Ei bine, am vorbit cu Domnul Săndel. A fost bucuros că nu l-am uitat și că nu a fost doar un simplu portar, ci chiar una dintre primele imagini care îți vin în minte când spui Lazăr. Dumnealui este acum cu familia în Danemarca și mi-a spus că sunt fericiți acolo cu traiul și munca. De asemenea, plănuiește să ne viziteze într-un concediu, anul viitor, în septembrie.
Până atunci mai este mult timp și, deși nu este clar ce se va întâmpla în viitor, de un lucru putem fi siguri: unele lucruri vor rămâne neschimbate: holurile liceului, Cișmigiul de lângă, culoarea Lazărului, culoarea revistei.
