Text: Dona Diaconescu
Foto: Miruna Sommer
Grafică: Andreea Negulescu
DTP: Ioana Vlaston
„Bă, ești prost?” – o întrebare pe care o aud destul de des în discuțiile cu lăzăriștii. Până acum câteva zile, nici n-o băgam în seamă. Dar de când am început să-mi caut teme de articole, am urechile ciulite constant, poate-poate o zice vreun amic o chestie interesantă, bună de transformat în text. Și uite că s-a și întâmplat! Dar, unde dai și unde crapă! Magica expresie cu „bă” la-nceput a atins un punct sensibil. Gigel l-a întrebat pe Dorel dacă e prost. Băi, ești nebun? Dacă mâine mă întreabă și pe mine? Și ce-i zic? Dacă nu mă duce capul nici cât îl duce pe Dorel? Sunt convinsă că măcar o dată ți-ai pus aceeași întrebare. Iar dacă nu, a venit timpul.
Lăzărist, nelăzărist, niciun licean nu e de zece pe linie. Poate în catalog da, dar în realitate sigur nu. Suntem deja obișnuiți cu ideea că nu ne putem pricepe la toate și că deșteptăciunea nu se măsoară în mediile școlare de la final de an. Dar ia ziceți, în testele de IQ ar trebui să avem încredere? Chiar măsoară inteligența sau…? De când mă frământă această chestiune, am făcut și eu un test (test Raven, mai precis) și am mers la un psiholog ca să mi-l interpreteze. Mi-a spus că m-am descurcat foarte bine, mi-a pus niște întrebări de personalitate, apoi am discutat despre natura umană – în fine, am ieșit de acolo fără să știu concret ce IQ am, dar cu eticheta că sunt „bine”. Bine clar nu sunt și n-am fost nici atunci. Convinsă c-am dat-o în bară rău de tot, l-am blestemat toată ziua pe nenea Raven psihologul, care în 1936 n-avea altă treabă decât să deseneze pe o foaie cerculețe și pătrățele și să spună: „Dacă te prinzi că trebuie să completezi imaginea cu figura C, mai primești un punctuleț la IQ!”. Gândiți-vă: cât de deștept ar trebui să fii ca să alcătuiești un set de 36, respectiv 60 de întrebări, prin care să determini inteligența oricărui om? Media globală a răspunsurilor corecte este de 20, respectiv 32. În cazul ăsta, cum le-o fi făcut Raven pe toate? Era oare mai tare decât Einstein? Și atunci, de ce am auzit de el prima oară acum vreo două săptămâni? Probabil că sunt la pământ și cu cultura generală, nu doar cu IQ-ul.
Oricât aș încerca să contest acuratețea acestor teste, există însă o explicație logică pentru care mulți le „pică”. Hai să ne uităm la definiția dată de Raven: „Ele măsoară factorul g, adică inteligența generală, mai precis capacitatea de a rezolva probleme logice, matematice, de a observa niște reguli, niște modele care se repetă.”. E clar, deci: dacă nu le ai cu matematica, ar cam trebui să fugi de „matricile progresive” (denumirea oficială a celor 36+60 de întrebări). Ar cam trebui, oare, și să te consideri idiot? Mă gândesc cum de nu i-a dat prin cap psihologului englez să conceapă o metodă de evaluare și pentru scriitori, pentru pictori, pentru poeți? Ce-i drept, însă, nu-ți trebuie prea mult cap ca să creezi o nuvelă, o poezie sau să arunci cu niște culori pe un șevalet.
Abia acum vreo 40 de ani s-a produs o minune și pentru „geniile” din urmă. Le-a băgat și pe ele cineva în seamă! Cine? Howard Gardner, cel ce a elaborat „Teoria inteligențelor multiple”, singura teorie cu adevărat utilă pe acest Pământ. De ce utilă? Fiindcă, datorită ei, și un analfabet funcțional se poate considera deștept (exagerez puțin, dar nu sunt departe de adevăr). Gardner spune că ar exista opt tipuri de inteligență – fiecare om le are pe toate, într-o proporție mai mare sau mai mică. Vă dați seama, opt inteligențe la un singur individ! Nici creierul extraterestru nu e așa dezvoltat!
Dacă scrii la Revista LZR, probabil ai inteligența lingvistică mai dezvoltată: comunici ușor, ești un bun orator, înveți repede limbi străine, scrii corect românește. Dacă ieși des la țigară cu prietenii, îți place să bârfești și glumești pe seama amicilor tăi, înseamnă că ai empatie și recunoști diferențele dintre oameni. E mai mult decât clar că ai o inteligență interpersonală „peste medie”! Dacă obișnuiești să învârți pixul pe toate părțile în timpul orei, de plictiseală, și să-ți subliniezi cu culori cele trei idei principale ale lecției la chimie (poate așa le reții măcar pe alea) – asta se traduce ca „inteligență spațială”. Aici, am găsit și două sugestii de meserii: pilot, constructor. Constructor pare mai realist. Deșteptăciunea de tip intrapersonal înseamnă să te autocunoști, să știi care-ți sunt punctele slabe, forte, principiile și, evident, să ai capacitatea de a-ți da seama când ți-e foame sau sete – altfel, nu poți spune că te cunoști. Inteligența kinestezică presupune să fii bun la sport, iar cea muzicală, să poți fredona un cântec fără să ți se spună: „Taci, afonule!”. Mai există și inteligența naturalistă – să ai o relație bună cu animalele, păsările, să-ți placă să te plimbi în natură, să cureți cojile de semințe din fața băncii din parc. Ultima, și cred că-s suficiente: cea logico-matematică, cu care ne bate Raven la cap și pe care, cu părere de rău o spun, nu cred c-o are nimeni – poate el. Deși, poți să știi cine o fi conceput matricile în locul lui?
Cam așa stau lucrurile și cu inteligențele multiple. Gardner ne ridică în slăvi, Raven demonstrează că avem creiere de bibilică. Cine are dreptate, nu pot să vă zic. Cert e că trebuie să ne gândim de două ori înainte să-i zicem vreunui prieten: „Bă, ești prost?”. Știți vorba aceea: cine zice, ăla e.
