Text: Rareș Pătroi
Grafică: Sara Iliescu
DTP: Patricia Balaban
Fie că urmărești sau nu subiectul, trebuie să fi auzit de stereotipul că toți românii sunt vampiri. Dar de unde vine acest termen și are el vreo legătură cu România?
Dacă ați văzut vreodată vreun serial, film sau documentar sau dacă ați citit vreodată vreo carte sau vreun articol ce menționează în orice fel România, cel mai probabil ați observat și seria de stereotipuri ce vine inevitabil cu numele acestei țări. Putem să menționăm aici veșnicele sarmale sau faptul că tot ce înseamnă Europa de Est se rezumă la Rusia. Cred, totuși, că cel mai comun stereotip legat de România este faptul că toți românii sunt vampiri și că Transilvania este casa lui Dracula. Astfel, ne putem pune ironic doar o singură întrebare: sunt românii vampiri în secret?
Pentru a înțelege de unde vine această confuzie legată de vampiri va trebui să trecem în revistă o scurtă istorie despre aceste creaturi mitologice. Mulți dintre noi probabil am văzut deja serialul „The Vampire Diaries” și știm câteva idei despre aceștia cum ar fi faptul că sunt nemuritori sau că se hrănesc cu sânge. Totuși, ce mulți dintre noi nu știm este faptul că termenul de „vampir” devine popular abia în secolul al XVIII-lea în Europa de Est sub diferite forme, depinzând de regiune. Spre exemplu, cred că mulți dintre noi am auzit de „strigoi” care sunt practic echivalentul vampirilor din ziua de astăzi la români. Pe parcursul anilor, aceștia au luat o serie de înfățișări, de la cadavru la formă umană, iar prin secolul al XIX-lea apare prima dată vampirul „Dracula” care rămâne probabil cea mai emblematică creatură de felul său. Dar cum reușește el să se atașeze de România în așa fel încât să devină cel mai cunoscut stereotip legat de români?
Răspunsul este, de fapt, simplu: totul se rezumă la o coincidență de nume dintre un domnitor român și personajul vampir din romanul lui Bram Stoker, „Dracula”. Este vorba despre Vlad Țepeș, supranumit Dracula de străini. Știu că pentru cineva din exterior poate să pară straniu că un domnitor poate să fie confundat cu un vampir. Asta până să afle faptul că acesta nu era un simplu conducător, ci avea un lucru care îl deosebea de restul: modul său de pedeapsă pentru hoți sau pentru oricine încălca legea locală era tragerea lor în țeapă, fapt ce a provocat multe mituri și legende legate de această figură istorică. Totuși, avem aici o întrebare ce susține apariția acestor mituri odată cu Vlad Țepeș: dacă toți românii sunt vampiri și vampirii sunt nemuritori, nu ar trebui ca aceștia să fi existat de dinaintea acestui domnitor?
Ca orice mit, existența vampirilor în Transilvania rămâne un „mister” și o parte a imaginii ce compune România în ochii străinilor. Chiar dacă de multe ori ne plângem când ne întreabă cineva din afară dacă suntem vampiri sau dacă am văzut vreunul în realitate, pe stradă, sau poate chiar dacă agățăm usturoi prin case, stereotipurile au partea lor bună: după cum spun americanii „Any publicity is good publicity”. Zona transilvăneană a devenit așa cunoscută încât este și un loc de inspirație pentru desenele animate precum „Hotel Transylvania” sau „Drama Totală: cursa colosală” cât și pentru cazinoul român „Vlad Cazino” ce are ca simbol un vampir. Deși aceste idei nu fac altceva decât să răspândească anumite idei preconcepute chiar și în rândul românilor, castelul Bran din Brașov rămâne una dintre cele mai vizitate destinații din România.
Fie că ne place sau nu să recunoaștem, nu putem să negăm faptul că vampirii și chiar Dracula vor fi mereu o parte emblematică a României. Chiar dacă are de-a face cu domnitorul Vlad Țepeș sau alte teorii și mituri legate de Transilvania, spiritul acestor creaturi mitologice va domina mereu această zonă. Deși răspunsul este nu, românii nu sunt vampiri în secret, un lucru este cert: castelul lui Dracula va presupune cel puțin o existență metaforică a acestora.
