Grafică: Andreea Negulescu
Foto: Ilinca Stăncescu
DTP: Daria Chiriac
Te visezi chimist, deși faci parte dintr-o clasă de mate-info? Apasă tasta 1. Ți-e teamă că n-ai să-ți poți urma visul, din cauza profilului prost ales în liceu? Apasă tasta 2. Te doare-n cot de facultate și nu știi cum să faci ca s-o termini mai repede, când tu încă n-ai dat bacul? Atunci, dă click pe tasta 3. Indiferent de tasta aleasă, te anunț că n-ai de ce să-ți faci griji. Ești român și știi bine că țara ta de baștină e locul unde posibilitățile sunt nelimitate. Mai ales în materie de educație!
Revin la întrebarea numărul 3, căci sunt curioasă ce răspuns ai dat. Dacă ai spus „da”, e clar că nu ești genul de persoană care să depună prea mult efort în ceea ce privește studiile. Probabil că până și apăsatul tastei ți s-a părut o corvoadă. Dar nu-i nicio problemă! Cu siguranță ești un geniu care visează să cucerească lumea cu invențiile sale. Însă geniile, ca să fie luate în seamă, trebuie să aibă niște studii superioare. Deci, înainte de toate, să intre la facultate. Iar admiterea la noi în țară nu înseamnă nimic mai mult decât un dublu click pe ecranul telefonului.
Firesc, te vei întreba cum rămâne cu Medicina și cu Dreptul, unde viitorii studenți învață zi și noapte pentru examenul de admitere. E simplu. Am spus și mai devreme că România e patria minunilor, mai ales din punct de vedere educațional. Cum altfel ne-am putea explica faptul că toți liceenii visează să devină doctori sau avocați, lăsându-i cu ochii în soare pe decanii celorlalte facultăți din țară? E un fenomen paranormal, care nu trebuie analizat îndeaproape, ca nu cumva să-și piardă din magie. Sistemul educațional românesc e unul perfect, doar elevii sunt puțin mofturoși… Fac ce fac și tot la Medicină sau la Drept se înghesuie. În acest caz, bieții rectori ce să mai spună? Trebuie să se chinuie să-i convingă pe tinerii români că mai există și alte job-uri mișto pe lumea asta și, evident, și alte facultăți. Ei, ce-i de făcut atunci? Înainte de toate, trebuie coborât nivelul de dificultate a examenelor de admitere. Cum să-l motivezi pe elev să treacă pragul universității tale?! „Măsura” aceasta a fost luată deja în cele mai multe facultăți din țară, printre care se numără și cele din Universitatea București.
Vrei să studiezi Psihologia, Geografia sau Matematica la UniBuc? Află că nu e nevoie să dai niciun examen, ci doar să te strofoci timp de câteva ore, în liniștea camerei tale, să compui o minunată scrisoare de intenție. Compunerica nu trebuie să depășească 500 de cuvinte, ca nu cumva să te obosească prea tare și să te convingă să dai înapoi și să renunți. Iar între noi fie vorba, deși reprezintă 50% din media finală, e ceva absolut banal. Cred că poate conține și greșeli de ortografie (e normal să-ți mai scape câte o cratimă, de emoție), că tot cu 10 va fi notată. Îngrijorătoare însă sunt celelalte 50 de procente – nota de la bac. Astea nu pot fi măsluite. Dar ce mai contează? Ai luat punctaj maxim la eseu, sunt mici șansele să nu intri!
Dacă și acest tip de admitere ți se pare complicat, te anunț că nu trebuie să renunți la visul de a învăța la Universitatea București, ci doar…să te reprofilezi. Poate vrei să studiezi Fizica, Geologia sau Literaturile Străine, Chimia sau Literele. Ei bine, pentru asta ai nevoie doar de o medie decentă la examenul de maturitate. Fără compunere, fără eseu! Oricum, de română nu scapi, căci nota de la bacalaureat la această materie reprezintă principalul criteriu de departajare la admitere. Nu contează că tu urmează să studiezi propagarea undelor în aer la facultate, important este să vorbești corect, coerent.
În urmă cu câteva paragrafe, discutam despre telefon, internet, click-uri, taste. Ce legătură are tehnologia cu facultatea? Pe lângă faptul că dosarele se depun, mai nou, online, admiterea se transformă și ea, încetul cu încetul, într-una digitală. Doar-doar tinerii vor fi mai atrași să se înscrie la anumite cursuri! La SNSPA, de exemplu, studenții sunt admiși la Facultatea de Științe Politice pe baza unui test grilă, online. Ce putem să le urăm? Succes la examen și spor la copiat!
Nu m-aș fi simțit în măsură să povestesc despre toate astea, dacă n-aș fi trecut chiar eu prin ceva asemănător. Deși abia termin clasa a IX-a, sunt deja studentă la Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor, din Politehnică. Nu-s nici vreun geniu al chimiei, să-mi fi câștigat locul atât de repede, nici n-am vreo „pilă” în interiorul Facultății. Am avut doar șansa să particip la concursul „Chimia, artă între științe” și inspirația să mai deschid caietul din când în când, în timpul anului. Uite-așa, m-am trezit cu premiul III, fără să mă ostenesc prea tare să-l obțin. Iar dacă mi-aș fi dorit să iau punctaj maxim, aș fi putut să rog pe cineva mai priceput decât mine să se așeze în fața calculatorului și să-mi „fure” identitatea timp de două ore. Totul s-a desfășurat online, fără să fim supravegheați de vreun profesor pe Zoom sau Google Meet. A, dar cum am putut uita? Am semnat o declarație pe proprie răspundere cum că nu vom copia! Știm cu toții: la noi, românii, promisiunea e promisiune, iar jurământul, jurământ.
Încă două lucruri despre poporul nostru: ne ajutăm mereu aproapele, iar atunci când ne propunem ceva, nu ne lăsăm până nu ducem acel ceva la capăt. Așa și cu decanii: dacă și-au propus să umple facultățile pustii, la anul tinerii se vor bate pe locuri. Iar absolvenții de clasa a XII-a, fiindcă nu vor suporta să-i vadă pe rectori suferind, își vor încălca principiile, dacă va fi cazul. Vor copia, la nevoie, și își vor transforma visul de a merge la Medicină într-o dorință de a-și da doctoratul în Horticultură.
