Grafică: Alexia-Maria Chiriță
DTP: Alexia Mănica
Faci parte din 3 cluburi extrașcolare, mergi săptămânal la un voluntariat și faci meditații pentru facultate. Programul tău e plin de deadline-uri și ți-e frică că o să uiți de vreo ședință importantă. Te simți vinovat dacă într-o zi nu faci nimic productiv și chiar și când se presupune ca te relaxezi, mintea tot îți stă la ce mai ai de făcut. Deși cred că toți suntem de acord că productivitatea în general este un lucru bun, nevoia de a fi productiv constant sau de a te înscrie în cât mai multe activități poate fi și toxică.
Ne-am obișnuit sa apreciem productivitatea – până în punctul în care suntem impresionați de antreprenori care se laudă despre cum lucrează mereu și nu dorm niciodată, deși știm că nu e sănătos (și probabil nici adevărat).
Productivitatea devine toxică atunci când îți influențează negativ sănătatea mentală sau când simți că are un impact asupra relațiilor tale cu alte persoane – de exemplu, dacă nu mai ai timp să petreci timp cu prietenii sau familia. Sau dacă îți setezi goal-uri nerealiste și mereu te forțezi să faci cat mai multe lucruri. Te simți vinovat când nu lucrezi și îți e greu să stai singur fără sa ai ceva de făcut. De multe ori, lucratul excesiv poate să reprezinte și o formă de distragere, care de fapt doar te face să fii prea ocupat ca să îți rezolvi cu adevărat problemele.
Cred ca și mai important este să ne întrebăm de ce ne pasă atât de mult de productivitate – și aici găsim un răspuns destul de simplu. Un mesaj care se transmite constant la nivel de societate este că nu ești valoros dacă nu ești productiv și dacă nu contribui cumva la economie. Astfel, se creează un fel de presiune colectivă.
Lipsa productivității, chiar dacă din motive legitime, este văzută ca un lucru negativ. Oamenii fără un loc de muncă sau care trăiesc din ajutoare sociale sunt stigmatizați și de multe ori se spune despre ei ca sunt „leneși” și că nu merită sa primească bani din partea statului (chiar dacă banii pe care îi primesc de cele mai multe ori nici măcar nu sunt atat de mulți – articolul Războiul imaginar cu „asistații sociali” – Scena 9 explică mai multe).
Și deși articolul acesta a început în principiu despre cum, ca adolescenți, tindem sa ne îngropăm în cât mai multe lucruri de făcut și cum să nu ajungem în punctul de burn-out (vorbim imediat și despre asta), cred că era important sa analizăm puțin lucrurile din ansamblu și să înțelegem de unde pornește obsesia pentru productivitate sau, mai degrabă, frica de a nu fi productivi.
Oricât ar crede oamenii că miliardarii sunt workaholici și că au ajuns unde au ajuns doar prin multă, multă munca (deci au fost productivi, nu ca tine), de cele mai multe ori nu este cazul, iar productivitatea toxică n-o sa te ajute să devii ca ei.
Dar, la urma urmei, e important să continui să muncești pentru ce îți dorești și să fii ambițios, dar sa nu ajungi într-o stare de burn-out – adică să nu mai poți sa faci nimic după ce te-ai suprasolicitat.
Cum să eviți sau sa ieși dintr-o stare de burn-out?
Limitează-ți responsabilitățile când simți că nu mai faci față;
Cere ajutor persoanelor în care ai încredere;
Încearca să-ți amâni puțin deadline-urile.
La finalul zilei, echilibrul e cel mai important, fără a spune însă că e ușor să ajungi la el.
