Grafică:Larisa Sîrbu
Tehnoredactor: Diana Gherghina
Te trezești frumos de dimineață, te îmbraci cu hanoracul pe care scrie cu mândrie „Harvard” și pleci să-ți iei o cafeluță de la Starbucks înaintea cursurilor de la facultatea visurilor tale. Frumos, nu? Acum hai să revenim puțin la realitate.
A pleca sau a rămâne în țară? Cam aceasta e întrebarea miilor de liceeni și tineri din România care au fiecare câte o fantezie legată de viața în oricare altă parte. Fie atrași aproape incurabil de alte culturi, oportunități sau conjuncturi, cu toate că nu le cunoaștem decât la un nivel imaginar uneori, în interior parcă toți vrem să experimentăm și altceva. Fenomenul emigrării, prezentat mai dur drept un exod, este destul de pregnant, în special la noi în țară, jumătate dintre tineri dorind să își formeze un viitor în străinătate.
Motivele care influențează adolescenții în această direcție sunt într-adevăr multe. Putem începe cu pofta inevitabilă de necunoscut, care vine de la sine cu noi provocări, fiind un temei destul de solid. În mod cert, desprinderea de contextul familial și familiar te maturizează înzecit și se ivește brusc o autonomie pe care nu putem fi convinși că o vom dobândi stând tot la noi acasă, într-un mediu mai călduros. De asemenea, apar și toate atracțiile necunoscute care te cuprind într-un fel de miraj de care greu scapi. Sigur întrebarea „unde ți-ar fi plăcut să te fi născut?” a răsărit măcar o dată la tine în minte, alimentându-ți înclinația spre cu totul altă destinație, devenind parcă mai curios în legătură cu alt mod de viață. Desigur, la toate acestea se adaugă și șanse poate mai atractive în carieră alături de interacțiunea cu oameni total ieșiți din aria ta de confort, lucru ce adaugă câteva avantaje în favoarea mutării.
Acum, din păcate, este nevoie să introducem părțile mai puțin „roz” ale întregii experiențe. Imaginează-ți că ești în Anglia, la o facultate prestigioasă, singur la tine în camera de cămin, învățând neîntrerupt materiile mult iubite. Obosești și parcă ai vrea să suni câțiva prieteni să ieșiți în oraș. Păcat că în contextul actual nu prea ai unde, a și nu prea ai reușit să-ți faci prieteni încă, dar hei, măcar nu ești în România. Trist și poate un pic exagerat, dorul de casă ar putea apărea din neant în asemenea situații. Pe de altă parte, plecarea implică alegeri destul de dificile, de aceea este și greu să te decizi în legătură cu viitorul tău. Dacă ai nevoie de alte motive să rămâi, poți să iei în considerare și multitudinea de drepturi, sentimentul de apartenență și reputația de român, care toate sunt de partea ta cât timp stai în România, cu toate că plecăm de la premisa civilizației și amabilității altor popoare.
De altfel, obsesia pentru străinătate umbrește într-o măsură considerabilă continuarea unui trai în țară. Când luăm decizia de a pleca în străinătate începem să vedem România, implicit și piața muncii românească, ca pe o ruină, în care abilitățile profesionale nu pot fi dezvoltate. Aici fantezia începe să limiteze perspectiva, conducând la concluzii cum că în România nu poți avea bani, succes sau viață frumoasă în ansamblu. Rațional gândind, știm în sinea noastră că aceste percepții nu sunt reale. În plus, urmărind ideea că suntem sub nivelul altor țări europene în diferite domenii, avem deci un context favorabil de a ne dezvolta în carieră, având și prilejul de a fi aproape de prieteni și familie.
Oricum, nu e cazul să ne simțim dezavantajați din cauza numărului descurajant de mare al aspiranților spre o nouă viață. Aceeași problemă a venit și în întâmpinarea altor țări precum Franța sau Spania, care pentru rezolvarea problemelor de această natură au apelat la fonduri europene pentru asigurarea unui context atractiv și plin de oportunități nativilor, deci există speranță și pentru noi.
Așadar, nu putem nega frumusețea altor țări sau a experiențelor noi, mai ales dacă aceasta este dorința supremă pentru carieră, provenită din cele mai curajoase idealuri proprii, însă conceptul că iarba este mai verde altundeva este unul destul de abrupt și uneori nefondat. De altfel, nu încerc să vă conving să rămâneți sau să plecați cu orice preț, însă ar fi benefic ca decizia să rămână realistă.