Cultura golden hour

Foto: Noemi Hăisu
Tehnoredactor: Irina Dumitrescu

Dacă ai întreba pe cineva care este motivul pentru care ne dăm peste cap ca să avem poze frumoase pe Instagram, probabil ți-ar spune plictisit că „e ca să faceți o impresie bună”. Totuși, pentru noi, cei care ocupăm toate colțurile de bloc luminate de soare după ora 7 seara ca să prindem golden hour, nu înseamnă doar atât.

Instagram are peste un miliard de utilizatori, așa că, mai ales dacă ai un cont public, deja nu mai este vorba de postat orice poză pe care ai făcut-o, așa cum este ea, direct din galerie. Fiecare își creează anumite standarde după care se ghidează atunci când vine vorba de postat, formate pe baza conturilor pe care le urmărim. După întregul proces al făcutului pozelor, vine adevărata provocare: alegerea. Această etapă este deseori însoțită de discuții aprinse cu prietenii tăi în care apar întrebări de genul: „poza asta e de postat sau doar de story?”,  „edit-ul ăsta sau celălalt?” sau chiar și „stau ciudat cu mâna?”. Desigur, e distractiv să te joci cu contrastul și saturația pozelor, mai puțin când stai două ore să faci cinci versiuni de edit-uri dintre care nu-ți place niciuna.

Nu voiam să mă întrebați „Laura, dar de unde ştii tu că oamenii nu o fac doar pentru atenție?”, aşa că am rugat câteva adolescente să-mi spună ce înseamnă pentru ele „o ieşire” la poze şi cum se pregătesc pentru ea. Şi să nu ziceți că discriminez, dar nu am prieteni băieți cărora să le pese prea mult de cum şi ce postează ca să pot să îi întreb, dar sunt sigură că există! Răspunsurile pe care le-am primit au fost asemănătoare, majoritatea văzând aceste şedințe foto ca pe un fel de self care: „Să fac poze înseamnă că în momentul respectiv am o stare bună şi mă simt bine în pielea mea, pentru că, în general, este ceva spontan; fac poze pur şi simplu dacă îmi place fundalul sau outfit-ul din ziua respectivă, dar e ceva ce fac pentru mine.” Altcineva mi-a spus că „Pentru mine, fiecare zi în care ies din casă, mă machiez şi mă îmbrac frumos este o zi în care mă simt mult mai bine. Aş putea spune că este un fel de self care, nu cred că fac asta ca să impresionez pe nimeni în mod special, dar desigur că mă face să mă simt bine când lumea îşi arată aprecierea.”

Deseori, nu avem cum să primim o părere obiectivă legată de feed-ul nostru, nu putem şti ce gândeşte o persoană când intră pentru prima dată pe contul nostru şi, cel mai important, dacă într-adevăr îi pasă cuiva de faptul că ne chinuim noi să ne facem poze; exact de aceea, le-am mai întrebat pe fete şi ce le trece prin cap atunci când văd o altă persoană apropiată de vârsta lor cu genul de postări care ar apărea ca rezultat dacă ai fi căutat pe Pinterest cuvântul „aesthetic”: „eu mă gandesc cum aş putea să îmi îmbunătățesc postările, inspirându-mă din pozele bine făcute ale altor persoane” sau „aş spune că pare o persoană foarte mişto şi, dacă se potriveşte cu vibe-ul meu, mi-ar plăcea foarte tare să ne împrietenim”. Deci nu este chiar inutilă bătaia de cap, eu zic să nu renunțați la ieşirea aia în care voiați să vă rugați prietenii să vă facă şi vouă „aşa, vreo 3 poze, nu mai mult”.

Au fost făcute chiar și studii pe tema aceasta și nu, nu mă refer la cele care îți spun o dată la fiecare 3 cuvinte că Instagram creează dependență, că este ca un drog și așa mai departe; să postăm pe social media poze cu noi poate să ne ajute cu încrederea în sine, un boost bine meritat și asta nu vine doar din like-uri și comentarii, ci chiar din procesul propriu-zis al ședinței foto. În plus, mai e și un exercițiu foarte bun pentru creativitate, pentru că să faci o poză bună este o provocare și include găsirea unghiurilor, luminii și pozițiilor în care stăm potrivit (capitolul ăsta se bazează doar pe trial and error, așa că este bine venită creativitatea.). Deci, până la urmă, puteți să le spuneți oamenilor că nu vreți să vi se facă poze doar ca să primiți atenție și apreciere pe o platformă de socializare, ci că „o faceți pentru voi”.