Totuși, dacă ne întoarcem la liceu?…

Grafică: Alexandra Onofreiciuc
Foto: Mara Nedelcu
Tehnoredactor: Andreea Găgeatu

De fiecare dată când apare o problemă în viața noastră la momentul actual, avem tendința de a da vina pe pandemie. De câte ori nu ai auzit „Lasă, că ne întoarcem la liceu și va reveni totul la normal!”. Ești tu așa de sigur că normalul de acum corespunde cu cel de acum un an jumate? Oare rezolvarea nu trebuie căutată altundeva?

Sunt sigură că ai observat în jurul tău, în ultima perioadă, că mai toate prieteniile se destramă, mai toată lumea e schimbată și plictisită de absolut orice. Majoritatea susține că rezolvarea constă în revenirea la liceu. Evident, acest pas ar îmbunătăți situația. Am o veste proastă însă. Niciunul dintre noi nu mai este versiunea de acum un an jumate. Luați în considerare că am fost puși față în față cu o situație stresantă, în care, pentru mult timp, am fost pe cont propriu. Ne-am adaptat, dar acest lucru a venit cu multe schimbări. Am avut tendința de a ne transforma, deoarece realitatea ne speria prea tare. Privește în spate și dă-ți seama de ce fel de persoana erai atunci, ce calități, defecte aveai. Modul în care lumea te percepe va fi diferit din moment ce tu te percepi diferit pe tine însuți.

Dacă înainte erai o persoana extrovertită, acum cel mai probabil tipul introvertitului ți se potrivește mult mai bine. Dacă ne-am întoarce chiar mâine la liceu, ai mai petrece timpul cu aceleași persoane? Unii da, dar cei mai mulți nu. De ce? Pentru că standardele noastre au crescut sau au coborât, depinde de context. În orice caz, nu ne mai fac plăcere multe lucruri, activități sau hobby-uri pe care înainte le prioritizam și poate care constituiau elementele comune dintr-o prietenie. Ba chiar, ajungem să ne simțim străini în grupul de prieteni. Poate îți plăcea că prietena ta cea mai bună este calmă și înțelegătoare, dar, fără să-și dea seama, carantina a schimbat-o, acum neavând aceeași răbdare să-ți asculte dramele. Nu este deloc o situație ușoară, după ce am fost nevoiți să fim față în față cu cea mai reală versiune a noastră, suntem puși în poziția de a elimina oameni din viața noastră pentru că nu ne mai identificăm cu cei mai buni prieteni.

Aici intervine dorința de a cunoaște noi persoane. Dar cum se presupune că ar trebui să facem asta, din moment ce nu am mai socializat cu persoane noi de atâta timp. Cum am zis mai sus, suntem persoane care aleg confortul în care nici măcar se mai simt confortabil. Acestea fiind spuse, nu m-aș baza pe ideea că întoarcerea la ,,normal’’ este una potrivită.

Mai mult de atât, lăsând la o parte obstacolul pe care îl impune viața socială, ne confruntăm și cu viața noastră de elev. Dacă până acum nu ai scris la nicio materie și copiai de pe grupul clasei la toate testele, acum ar fi bine să te aștepți să eșuezi, lucru pentru care, sincer, nu cred că te condamnă nimeni. Cine își găsește motivația zilele astea, oricum? Nu vei mai avea copiuțele în word sau lipite de pereți și sunt sigură că încă nu ți-ai pregătit creierul pentru a reține din nou cele 15 pagini la istorie. Poate te gândești că nu te interesează notele, dar te asigur că eșecul va avea un impact asupra stimei tale de sine.

Desigur, nici restricțiile nu ne vor ușura viața prea mult. La liceu, regulile stricte care se opun socializării clar nu sunt în favoarea noastră. Obișnuitul chiul în pod sau la vestiar nu va mai fi așa posibil. Da, mereu există timpul liber dinaintea sau după programul de liceu, dar „vibe-ul” nu va mai fi același.

Toate acestea ar putea fi rezolvate, în mod normal, la terapie sau făcând alte activități care presupun înțelegerea sentimentelor pe care le avem, dar nu există studii sau soluții prea complexe, din moment ce este ceva nou și necunoscut. Nici psihologii nu pot gestiona în totalitate valul de adolescenți confuzi și deprimați.

Oricât de tare aș fi vrut să termin articolul într-o notă pozitivă, nu știu câte șanse am să fac asta. Vom fi nevoiți să ne adaptăm la un moment dat la aceste condiții nu prea plăcute. Tot ce putem face este să încercăm să înțelegem că toți trecem prin aceeași traumă și nu ajută dacă ne respingem unul pe celălalt. Deși poate e sfârșitul multor prietenii sau perioade din viața noastră, nu totul e pierdut și multe lucruri pot fi salvate dacă ne fac plăcere îndeajuns de mult încât să luptăm pentru ele.