Positivity culture, rețetă a fericirii?

Grafică: Adnana Hornoiu
Foto: Daria Grigoriu
Tehnoredactor: Irina Dumitrescu

„Today is a great day”, împreună cu ziua de mâine, de poimâine și toate celelalte zile ale unui om care obișnuiește să fie un „positive thinker”. Probabil toată lumea a citit, măcar o dată, un citat, un text (poate chiar o carte), care inspiră gânduri pozitive și care încearcă, prin culori vesele și cuvinte încurajatoare, să ne învețe să fim fericiți.

Toate aceste citate, texte, cărți, postări, stickere etc., care încurajează gândirea pozitivă, se regăsesc în ceea ce am putea numi „positivity culture”, ce în general urmărește promovarea ideii că, prin optimism și un mindset bun, putem ajunge să fim mai fericiți și să ne simțim mai bine (psihic). Toate aceste materiale (gratis sau nu) sunt ușor de recunoscut, căci cel mai adesea sunt însoțite de o „aură” specifică, radiind culori, curcubee, fețe zâmbitoare – lumina fericirii.

Dar cât de mult ajută toate astea în găsirea fericirii? Toată faza cu optimismul are la bază ideea că, având o gândire centrată mai mult pe bine decât pe rău, poți odată să te bucuri mai mult de ceea ce ți se întâmplă bun, și totodată să treci mai ușor peste momentele mai puțin bune. Practic, te ajuți un pic pe tine însuți, îți induci o stare mai pozitivă și îți dai un mic „boost de veselie”. Depășești evenimentele triste mărind un pic scorul de apreciere al celor fericite, concentrându-te în mod conștient pe ele. În plus, optimismul te ajută și să privești viitorul mai relaxat, pentru că te gândești că va fi bine (nu rău).

Dar, în practică, din cauza temperamentului și altor factori, există oameni care din fire gândesc optimist și oameni care fac exact opusul, acestora din urmă fiindu-le cam greu să înceapă să fie pozitivi numai pentru că își propun asta. Deci avem cum să evocăm optimismul în viețile noastre, chiar dacă nu ne este la îndemână? Acest curent ne spune că da, mai ales pentru că „fericirea este o alegere”. De aceea, una dintre practicile care aparțin de „positivity culture” este rostirea, cu voce tare, a unor afirmații pozitive, înainte sa îți începi ziua: „Astăzi sunt plin/ă de energie și de bucurie”, „Astăzi voi zâmbi mai mult” etc., care ar trebui sa te facă să adopți acest mod de gândire.

Totuși, rezonabil vorbind, de la a spune niște lucruri până la a le gândi este o cale lungă (mai ales pentru cineva care pur și simplu nu se simte așa). Acesta este unul dintre motivele pentru care, cultura gândirii pozitive are uneori tendința să promoveze un comportament destul de superficial față de propriile emoții, dar și față de cei din jur. Pentru că, în momentul în care scopul în sine este să zâmbești mai mult și să fii mereu bucuros, deși tu pur și simplu te simți trist, singura variantă este să îți ignori sentimentele negative și, mai degrabă, să te prefaci că nu le ai. Și începi să adopți acest comportament și cu cei din jur, care, dacă nu se simt prea bine, vor primi un răspuns de tipul „Gândește pozitiv!”. Această tendință nesănătoasă se observă inclusiv în unele citate motivaționale, care promovează în mod direct ideea că nu ar trebui de la bun început să fii trist: „Sunt superior gândurilor negative și acțiunilor scăzute”, „Mi s-au dat talente nesfârșite pe care încep să le folosesc astăzi”, „Positive vibes only!”. Citate de acest tip reușesc să promoveze o gândire care este, pe de o parte, nerealistă (întrucât este imposibil să fii fericit absolut mereu), și, pe de altă parte, cât se poate de negativă, deoarece oamenii care încearcă să o urmeze ajung să-și ignore sentimentele adevărate și chiar să le fie rușine că le au. Din aceasta cauză, aceștia pot ajunge sa se simtă chiar mai rău, întrucât se găsesc vinovați de emoțiile negative pe care le au și, în loc să le înfrunte și să le depășească, „le bagă sub preș” și încearcă să trăiască în continuare cu un zâmbet larg pe buze, contrar stării lor reale de spirit.

Așadar, este discutabil dacă trendul „positivity culture” chiar răspândește un val de optimism de calitate. Oricum, rețeta fericirii este, din păcate, diferită pentru fiecare în parte, căci, în timp ce pentru unii s-ar putea regăsi în niște cuvinte frumoase de pe Instagram, alții s-ar putea să aibă pur și simplu nevoie de altceva.