Ești incult dacă ești religios?


Foto:  Iacob Maria-Alexandra
Tehnoredactor: Chiriac Daria

Credința într-o religie a devenit, odată cu modernizarea, din ce în ce mai puțin importantă. Cu toate că aceasta se mai păstrează în rândul adulților, tinerii de azi sunt într-o proporție covârșitoare atei sau agnostici, adică credința că ceea ce e divin nu poate fi cunoscut. Din această renegare a religiei tradiționale a izvorât și tendința extremistă de a o urî pe aceasta și implicit și pe aderenții acesteia, tendință care ia amploare.

Această mișcare își are originea în Epoca Rațiunii, numită și Iluminism, desfășurată între secolele 17 și 18, în spațiul european. Așa cum sugerează și numele, această perioadă s-a remarcat prin deificarea rațiunii, în detrimentul sentimentului. Divinizând rațiunea, religia, care este esențialmente absurdă conform legilor naturale (reînvierea lui Isus, de exemplu), a cunoscut un declin considerabil. A fi ateu sau agnostic nu mai era condamnabil, așa cum fusese până atunci. În acest context a apărut și credința extremistă conform căreia tot ceea ce este irațional este prostie și trebuie înlăturat, deci implicit și oamenii religioși sunt proști și limitați. Această mișcare a cunoscut un reviriment în Statele Unite, unde s-au creat diferite „biserici ateiste” care au comportamente similare cu cele tradiționale. În timp ce se consideră atei, se întâlnesc în fiecare duminică și promovează valori comune, exact ca bisericile tradiționale. Ateismul acesta se îndreaptă spre a deveni o religie în toată regula. Asta se întâmplă deoarece arida rațiune nu poate suplini căldura sentimentului religios, aceea că faci parte dintr-o comunitate cu idei asemănătoare.

Așa cum am spus, majoritatea tinerilor se consideră fie atei, fie agnostici. În condițiile în care trăim într-o societate majoritar hedonistă, în care a-ți oferi plăcere sub orice formă nu este îngrădit de nimeni și de nimic, este de înțeles că tinerii nu adoptă credințe coercitive, cum ar fi cele religioase. De aceea ei au în general convingeri liberale, iar cei care se abat de la aceste convingeri, cum ar fi persoanele conservatoare sau credincioșii, sunt considerați retrograzi, proști și „închiși la minte”. Această sintagmă depreciativă a ajuns să fie alipită tuturor celor care au convingeri diferite de cele liberale, iar cine a fost etichetat astfel este marginalizat și hulit. Să îndrăznească careva să strige în gura mare la Universitate că e pro-life. Aștept.

Cu toate că mulți oameni se identifică cu o religie, se poate spune numai despre o minusculă minoritate că este cu adevărat religioasă. Practicarea unor ritualuri standard (cum ar fi împărtășania) sau puseurile de evlavie din jurul ritualurilor și sărbătorilor religioase care le însoțesc și ignorarea dogmelor restul anului nu te fac un credincios, ci un surogat de credincios. Majoritatea persoanelor așa-zis religioase cred mai degrabă din convingere necugetată, insuflată din copilărie, inerție și instinct de turmă, decât din analiza profundă a respectivei religii. 

Credința într-un anumit set de valori este inevitabilă pentru om. Fie că este creștin sau ateu, tronul valorilor trebuie ocupat de o credință sau alta, invariabil.