Tehnoredactor: Irina Dumitrescu
De ce atunci când nu ne simțim bine parcă suntem foarte tentați să facem o schimbare, deseori legată de modul în care arătăm? Și de ce, pentru foarte multe persoane, această schimbare se manifestă printr-o tunsoare drastică sau prin vopsitul părului în culori nebune? Nu am scris acest articol ca să vă judec (doar tocmai mi-am făcut breton singură în baie cu o foarfecă care clar nu era făcută pentru așa ceva), ci mai degrabă ca să vedem de ce există acest tipar.
Am văzut cu toții această corelație între un mental breakdown și tăiatul sau vopsitul părului, atât în filme, pe social media, la Britney Spears în 2007, cât și la cei din jurul nostru. În plus, pe net există glume care spun că, dacă vedem o persoană care trece prin faza de păr roșu, să o lăsăm în pace sau să întrebăm dacă e ok, pentru că sigur trece printr-o perioadă grea. Este atât de vehiculată ideea aceasta încât cei mai mulți dintre noi am acceptat-o ca atare, fără să ne gândim neapărat de ce se întâmplă sau dacă măcar ajută. Oricum ar fi, este clar că există o legătură între emoțiile noastre și schimbările pe care simțim nevoia să le facem, chiar dacă acestea se întâmplă impulsiv în mijlocul nopții după o sesiune de plâns, iar motivele celor care recurg la asta nu sunt chiar atât de diferite… Nu știu dacă perioada aia din carantină în care parcă toți băieții s-au ras sau voiau să se radă în cap era tot din cauze asemănătoare așa că mai bine nu mă abat de la subiect.
Observând în jurul meu destul de multe persoane pe care le-am văzut ori cu breton, ori cu părul vopsit de pe o zi pe alta, când inițial nu aveau asta în plan, am decis să întreb câteva dintre ele de ce au făcut-o și dacă au simțit că le-a ajutat. Astfel, cineva mi-a spus: „Dacă mă simt extraordinar de rău din punct de vedere emoțional, simt nevoia să fac ceva, orice, ca să am măcar senzația că reușesc să rezolv problema; așa mi s-a întâmplat să mă tund sau să mă vopsesc spontan cu ce am prin casă doar ca să zic că fac ceva, deși nu ajută; e doar ceva ce te ține ocupat o perioadă de timp, dar nu e o soluție permanentă”. Pentru unii, aceste decizii sunt o metodă de a face față stărilor de spirit negative sau problemelor pe care le au, o metodă de „a avea control” asupra propriei lor persoane: „cred că deciziile impulsive de a-mi schimba părul sau alte lucruri au fost pentru mine un coping mechanism, adică nu știam cum să gestionez situația în care eram așa că îmi făceam ceva la înfățișare ca să simt că am control asupra mea”, iar altă persoană a răspuns că „e un lucru pe care îl făceam ca să simt că sunt stăpână pe mine și mă vopseam, mă tundeam sau schimbam modul în care arătam; era o chestie ca să mă detașez de mine din trecut; totuși cred că e bine să te tunzi sau să te vopsești când ai un mental breakdown, mai ales că sunt lucruri mult mai rele pe care ai putea să le faci”. Chiar dacă vopsitul sau tunsul impulsiv pot avea de cele mai multe ori legătură cu o anumită stare de spirit, nu este în niciun caz exclus ca oamenii să le facă doar pentru că simt nevoia de o schimbare.
Un tweet din 2018 al lui Allie Wach spune că „Personal, cred că a vrea breton nu e aproape niciodată legat de dorința de a avea breton și, dacă într-adevăr vrei breton, ar trebui să mergi la ședințe de terapie înainte”. Într-adevăr, este mult mai ieftin să ne tăiem părul sau să îl vopsim decât să dăm bani pe un psiholog, însă comparativ, pe termen lung, schimbările acestea nu sunt la fel de eficiente; dacă problema este mai mult decât una superficială sau mai mult decât simpla dorință de a schimba ceva la modul în care arătăm, este recomandat să alegem a doua variantă și anume ajutor din partea unui profesionist. Când trecem printr-o perioadă mai grea, avem tendința să luăm decizii care să ne ofere o doză rapidă de fericire, ca să scăpăm de povara problemelor noastre; ne gândim că în felul ăsta e ca și cum am rupe dintr-un caiet o foaie scrisă complet și am avea în față una nouă, crezând că asta o să rezolve totul.
Chiar dacă pare că avem control temporar asupra sentimentelor și deciziilor noastre atunci când ne „reinventăm” în acest fel, este posibil să vrem doar să evităm să confruntăm problema, dar într-adevăr, e mult mai ușor să o îndesăm undeva adânc, să ne prefacem că nu există deloc și că, de fapt, suntem ok. Uneori, este mult mai ușor să facem ceva rapid care să ne dea un boost de dopamină decât să o luăm pe drumul mult mai lung și greu de a rezolva cauza nefericirii noastre (da, știu cum a sunat asta, îmi pare rău dacă v-ați dat ochii peste cap…).
Totuși, în unele situații, atunci când suntem bine din punct de vedere psihic, o nouă tunsoare poate să fie o schimbare bine-venită și un mod de a ne ajuta să avem mai multă încredere în noi. Este complet normal să vrem să modificăm superficial modul în care arătăm și, de multe ori, este o formă de self care. Uneori, aceasta poate să fie destul cât să ne facă să trecem peste ce probleme avem, dar depinde foarte mult de cât de gravă este situația sau trauma. De exemplu, dacă trecem printr-o despărțire sau o perioadă mai dificilă la școală, poate ajuta foarte mult să ne „răsfățăm” cu un nou look. Astfel, dacă facem asta nu înseamnă neapărat că amânăm să ne ocupăm de adevărata traumă ascunsă pe care poate o avem; depinde foarte mult cum ne simțim după: dacă starea noastră de spirit nu se îmbunătățește după câteva săptămâni, sunt șanse foarte mari ca problema să nu fie deloc superficială.
Așa că, atunci când o cunoștință de-a noastră trece printr-o perioadă mai grea, avem două variante: să îi ascundem toate foarfecele din casă sau să îi facem cadou un tub de vopsea de păr.
