Tehnoredactor: Diana Gherghina
Patriotismul poate fi definit ca iubirea față de țară, identificare cu aceasta și disponibilitatea de sacrificiu pentru binele acesteia. Este un concept cu care suntem destul de obișnuiți, dar pe care nu l-am experimentat aproape niciodată de fapt. În afară de ziua națională și bucuria faptului că 24 ianuarie este zi liberă (despre care oricum nu toată lumea știe ce reprezintă), nu pare a exista niciun alt moment în care să ne amintim de acest „sentiment” câtuși de puțin.
De fiecare dată, pe prima pagină a manualului de română (și altele împreună cu el) triumfă „Deșteaptă-te române!”. De asemenea, fiecare clasă dispune de stema națională, agățată (patriotic) deasupra tablei. În generală era o regulă bine stabilită ca în jurul datei de 1 decembrie să cultivăm simțămintele naționale prin diverse activități, precum desene, poezii și cântece. Și alte astfel de lucruri ce sunt menite să trezească în noi acel sentiment de „Sunt mândru că sunt român!”. Nu știu cât de multe persoane au acordat o atenție reală acestor lucruri, dar menirea lor este una clară: aceea de a întări afecțiunea față de țară sau, mai bine zis, sentimentul acela patriotic care răsare în sufletele noastre de fiecare dată când Iohannis ține discursul de 1 decembrie.
Patriotismul poate fi definit ca iubirea față de țară, identificare cu aceasta și disponibilitatea de sacrificiu pentru binele acesteia. Este un concept cu care suntem destul de obișnuiți, dar pe care nu l-am experimentat aproape niciodată de fapt. În afară de ziua națională și bucuria faptului că 24 ianuarie este zi liberă (despre care oricum nu toată lumea știe ce reprezintă), nu pare a exista niciun alt moment în care să ne amintim de acest „sentiment” câtuși de puțin. Deși încă sunt câteva căi prin care aceste valori pot fi insuflate (cum ar fi istoria, monumentele sau anumite scrieri), patriotismul rămâne mai mult absent în viața de zi cu zi.
Până la urmă, termenul de „patriotism” este destul de vag, de accea lasă loc interpretării și unor înțelesuri diferite de la om la om. Tocmai din cauza lipsei de claritate, dar și a absenței unui loc precis pe care să-l ocupe în viața noastră, patriotismul are nevoie de ceva mai mult pentru a fi observat. Astfel, el ajunge să fie asociat cu un alt concept, care iese mai mult în evidență, anume naționalismul. Acesta este însă diferit, accentuând semnificativ ideea de iubire și transformând-o mai degrabă într-o convingere de superioritate a țării respective, chiar impunătoare în raport cu alte națiuni. În ciuda laturii lui mult mai categorice, naționalismul a început să se facă din ce în ce mai resimțit, pe măsură ce mai multe curente care promovează astfel de idei capătă popularitate (spre exemplu, în Ungaria).
În timp ce naționalismul, datorită caracterului său mai răspicat, reușește să pătrundă în viața unor oameni, patriotismul rămâne, cel puțin în realitatea în care ne desfășurăm viețile, destul de abstract. Este amintit numai însoțit de o solemnitate rigidă și, cel mai des, în contexte precum războiul sau armata (unde oricum nu aduce cine știe ce beneficiu real). Deși probabil că sentimentul patriotic ar putea să își facă simțită prezența mai puternic în cadrul unor alte probleme ce țin, spre exemplu, de absenteismul la vot sau de ecologie, acesta este un concept cu care, cel puțin acum, oamenii nu se identifică atât de ușor și căruia nu îi găsesc mereu un rost.
Așadar, esența patriotismului rămâne în iubirea purtată patriei, mai multă sau mai puțină în funcție de caz, putând avea atât beneficii, cât și niște dezavantaje categorice. Oricum, sentimentul patriotic este ceva individual, perceput diferit de fiecare dintre noi, ca o dragoste cu năbădăi (dar cu țara-mamă).
