Foto: Clara Popescu-Boboc
Tehnoredactor: Ileana Cuculas
Despre Coreea de Nord se pot spune multe, cum ar fi faptul că este o țară din Asia de Est, situată în partea de Nord a peninsulei Coreea, fiind divizată de Coreea de Sud de mai bine de 70 de ani. Și situația politică din Coreea de Nord e foarte interesantă, dar astăzi, în acest articol, m-am decis să abordez lucrurile diferit. Lăsând la o parte informațiile pe care cel mai probabil le știți cu toții, hai să vorbim despre lucrurile din Coreea de Nord despre care nu cred că ați auzit. Spre exemplu, există doar 28 de coafuri pe care le pot adopta bărbații. Interesant, nu?
Pe partea financiară, ideea de taxe a fost abolită în Coreea de Nord în 1974, acestea fiind considerate parte din lumea veche, cum s-ar spune, deci persoanele care locuiesc acolo nu plătesc taxe. Singurii care plătesc taxe sunt cetățenii care câștigă bani în afara țării, dar este foarte posibil ca guvernul nord-coreean să reconsidere obligativitatea taxelor și să modifice legea în viitorul apropiat.
Nord-coreenii care au trăit toată viața în Coreea de Nord (deci după războiul coreean) sunt cu aproximativ 5 centimetri mai scunzi decât sud-coreeni, motivele fiind evidente – peste o treime din copii sunt subnutriți, deci dezvoltarea este diferită. În timpul foametei din anii ‘90 au murit cel puțin 2 milioane de nord-coreeni. În 2014, Coreea de Nord a fost numită cea mai coruptă țară, împreună cu Somalia. Imaginile făcute din spațiu surprind Coreea de Sud și Coreea de Nord, cea dintâi fiind luminată, iar cea de-a doua, într-o beznă totală. Vi s-a întâmplat (mie chiar des, mult mai des decât aș vrea să recunosc) să lucrați, să citiți sau să vreți, în general, să vă încărcați telefonul și să se ia curentul? Gândiți-vă că în Coreea de Nord asta se întâmplă în fiecare seară, din cauza unei crize din punct de vedere al consumului de energie, energie care nu este îndeajuns de cantitativă pentru toate casele.
Blugii sunt interziși. Da, blugii ăia pe care îi purtați cu toții, wide-leg, skinny sau mom fit, sunt interziși, pentru că promovează cultura occidentală. Și Coca Cola în mare parte e interzisă, deși se zvonește că la unele magazine de lux din capitală este vândută Coca-Cola produsă în China. Acestea sunt lucruri aproape neînsemnate pentru noi, pentru că nu ne gândim la absolut nimic atunci când ne luăm o Cola (bine, eventual dacă să luăm Cola 0 sau nu) sau atunci când ne cumpărăm niște blugi de la Zara pe care i-am văzut noi pe site.
La granița cu Coreea de Sud, orașul nord-coreean Kijong-dong are rolul de pion de propagandă. A fost construit în 1950, când zonele rurale din ambele părți ale Coreei nu-și permiteau un exces de electricitate, iar blocurile din Kijong-dong erau luminate doar la anumite ore. Bineînțeles, câțiva ani mai tarziu, s-a constatat că acele blocuri și case erau goale, nelocuite, folosite pentru a le arăta sud-coreenilor luxul aparent de pe cealaltă parte a graniței.
Poate vă întrebați cum a stat Coreea de Nord pe timp de pandemie. Ei bine, recent, Kim Jong Un a ordonat adoptarea unor măsuri chiar drastice împotriva combaterii coronavirusului, precum interzicerea intrării în capitala Phenian, pescuitul marin și producția de sare. În plus, pe la jumătatea lui 2020, doi oameni au fost executați: un oficial guvernamental pentru nerespectarea regulii privind regimul bunurilor comerciale venite din afara țării și un înalt oficial nord-coreean care nu a putut menține rata cursului de schimb.
Că tot suntem la capitolul persoanelor cu rang înalt în Coreea de Nord, doar oficialilor și militarilor le este permis să aibă un vehicul cu motor. Firește, armata este obligatorie atât pentru femei (după ce termină liceul, până la 23 de ani), cât și pentru bărbați (după 18 ani, timp de 10 ani).
Ce trebuie să reținem cu toții din aceste idei este că trebuie neapărat, dar neapărat, să ne bucurăm și de o doză mică de Cola, pentru că într-o realitate paralelă, ar putea însemna simbolul libertății noastre. Oricât de mult ne deranjează (pe bună dreptate) că finalizarea metroului din Drumul Taberei a fost un proces mai lung decât adolescența noastră, suntem norocoși că ne-am născut într-un loc care nu ne îngrădește libertatea într-o asemenea măsură, cel puțin nu în ultimii 30 de ani.
