Grafică: Căpitanu Natalia
Tehnoredactor: Dumitrescu Diana
Dacă îți face plăcere să te uiți la anime-uri sau ai alege să vizionezi „A Silent Voice” în loc de „The Notebook” (sau de ce nu, ambele în aceeași noapte, deși, te avertizez, trebuie să te pregătești emoțional), atunci mai mult ca sigur știi cum e să se ia părinții de tine că ai optsprezece ani și tu încă te uiți la desene. În acest caz, ai două variante, ori stai să le explici două ore că desenele și anime-urile sunt lucruri complet diferite, ori te resemnezi și continui episodul/filmul ușor rănit de comentariile lor.
Totuși, cum și unde a început totul? Nu putem știi cu certitudine din moment ce la vremea respectivă animațiile erau lansate pe film, având o singură versiune. Tocmai din acest motiv, majoritatea anime-urilor au fost distruse sau pierdute odată cu trecerea timpului. Cu toate acestea, uitându-ne în trecut, putem descoperi o animație de numai trei secunde numită „Katsudō Shashin” (1907), al cărui autor este necunoscut. Japonia nu consideră anul 1907 ca fiind începutul acestei industrii, ci anul 1917 când Hekoten Shimokawa și Jun’ichi Kōuchi (cunoscuți de asemenea ca „Părinții anime-urilor”) au creat „Dekobou Shingachou: „Meian no Shippai”, respectiv „Hanawa Hekonai meitō no maki” („Namakura Gatana”). Deși este disputabil care dintre ele a fost primul anime, doar „Namakura Gatana” mai poate fi vizionat în zilele noastre.
Urmează o perioadă dificilă din istoria anime-urilor, cele două evenimente marcante ce au încetinit dezvoltarea acestui tip de artă fiind Marele Cutremur din Kantō (1923) și începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Pe parcursul războiului, cele mai multe anime-uri au reprezentat doar un mijloc de propagandă, ilustrând soldați japonezi luptându-se împotriva celor americani. În 1947, Osamu Tezuka (supranumit „Zeul Manga” și „Walt Disney-ul Japoniei”) își face debutul publicând „Shin Takarajima” ( „New Treasure Island”), o lucrare de tip manga care a fost vândută în mai mult de 400.000 de exemplare. Printre cele mai importante creații ale sale se numără „Tetsuwan Atomu” („Astro Boy”), manga ecranizată din 1952 până în 1968. Munca sa a fost profund influențată de Walt Disney, introducând pentru prima dată, în universul manga, personaje foarte expresive ce se disting prin dimensiunile exagerate ale ochilor. La rândul lor, și-au lăsat amprenta asupra generațiilor viitoare de artiști, anime-uri precum „Bishōjo Senshi Sērā Mūn” („Sailor Moon”) și „Pokemon”, avându-i lucrările ca sursă de inspirație.
De abia prin anii ’80 anime-urile încep să devină cu adevărat populare la nivel global, creatorii experimentând și introducând noi genuri de anime. De exemplu, în 1984. apare „Doragon Bōru” („Dragon Ball”), unul dintre primele anime-uri despre arte marțiale și, totodată, un clasic foarte cunoscut în ziua de azi. Ultimul film produs de franciză, până la momentul actual, este „Doragon Bōru Sūpā: Burorī” („Dragon Ball Super: Broly”), ecranizat în 2018. În plus, în 1985 este înființat Studio Ghibli, unul dintre cei mai apreciați producători de anime-uri din întreaga lume, care continuă să producă numeroase filme printre care și „Sen to Chihiro no Kamikakushi” („Spirited Away”), „Mononoke-hime” („Princess Monoke”) și „Tonari no Totoro” („My Neighbor Totoro”).Filmele menționate sunt foarte populare atât în rândul copiilor prin grafica atractivă, cât și în rândul adulților datorită mesajelor emoționante de natură filosofică.
Când vine vorba de anime, din punctul meu de vedere, ai două opțiuni: le iubești sau le urăști. Din fericire pentru iubitorii de animeuri sau pentru cei care vor să exploreze această latură a culturii japoneze, în prezent, există o varietate de categorii de anime-uri, pentru toate vârstele, de la acțiune/aventură, dramă/psihologic, SF la kodomomuke (cele pentru copii, de regulă sub 13 ani). Pentru mine, anime-urile portretizează o lume cât se poate de diversificată, în care fantasticul se îmbină cu realitatea, în care pot evada de fiecare dată când mă simt sufocată de probleme și rutină, dar din care pot și învăța prin valorile transmise.