Foto: Mara Nedelcu
Tehnoredactor: Chiriac Daria
Obișnuiai să fii primul care dădea mesaj pe grupul de prieteni ca să organizați următoarea ieșire, dar acum nu știi ce scuză să mai bagi ca să rămâi acasă. Firește, ți-e dor de vechiul tău stil de viață, dar parcă încă o carantină nu te-ar deranja așa de tare. De ce simțim brusc nevoia de a fi lăsați în pace când în primăvară tânjeam după cum ne vom pierde nopțile cu alt visător rătăcit pe la Neversea? De ce viața trece pe lângă noi și totuși n-avem intenția ca măcar să încercăm să o oprim?
Probabil că te-ai săturat să tot auzi pe la știri pe unul pe altul cum încearcă să explice impactul acestei realități asupra noastră, a adolescenților. Te regăsești în ce spun, în sutele de articole scrise cu compasiune, însă nu ai deloc speranța că ceva se va schimba. În continuare stai la un calculator 6 ore pe zi, ieșirile zilnice au devenit săptămânale, poate chiar lunare. Ai pierdut contactul cu mai mulți prieteni care cândva ocupau un loc extrem de important în viața ta. Erai un elev de cel puțin nota 8, mai important de atât, îți dădeai interesul, dar acum nu găsești motivația nici să pui mâna pe o carte, deși ai cam tot timpul din lume.
Ai vrea să dezbați problema și cu prietenii tăi, dar te simți ca un „ciudat” care își pierde timpul și își ratează viitorul. Am o veste bună pentru tine, toți ne simțim așa. Nu ești un ciudat și nici nu trece viața pe lângă tine, doar e o perioadă mai grea din cauza circumstanțelor actuale. Toate stările și schimbările comportamentale pe care le ai în ultima vreme au o explicație. Vestea nu așa de bună e că nu este benefic să dai vina pe „pandemie” și să te lași în voia sorții, e timpul să te adaptezi la condițiile din prezent, asta dacă nu vrei ca scenariul creat de tine să devină realitate.
Adolescența, în sine, este o mare provocare. Este printre cele mai grele, dacă nu cea mai grea etapă prin care un om trece. De ce? Dacă o luăm în funcție de studiile psihologice, în creierul nostru se produc o grămadă de transformări și conexiuni care depășesc, de cele mai multe ori, cu mult capacitatea noastră de a înțelege. Astfel, pierdem controlul, lucru care nu ne convine așa de mult. Suntem la vârsta la care dorim să avem abilitatea de a gestiona ceea ce ține de noi în totalitate, să știm totul și să avem un plan bine definit. În același timp, situația actuală, care nu ne permite să ne trăim viața în condițiile normalului pe care noi l-am stabilit de-a lungul timpului, este un obstacol imens adăugat la niște provocări deja mult prea grele uneori, conflictul constant cu părinții, două generații diferite care încearcă să ajungă la un compromis. Acum petreci mai mult timp cu ei decât ai făcut-o toată viața ta, fără îndoială că te simți copleșit. Dar, ce-ar fi să gândești și din perspectiva lor? Lor, oare, nu le e greu?
Pe scurt, lucrurile nu arătau așa bine nici înainte, ceea ce nu poate fi considerat un avantaj. Suntem niște firi complicate, dificile. Eram obișnuiți să avem un program foarte bine pus la punct, dar care suferea constant modificări realizate pe placul nostru. Aveai chef să ieși cu un prieten afară după ore? Sunai acasă și anunțai că o să întârzii puțin. Acum totul a luat o întorsătură bruscă.
Lăsând clișeele la o parte, se împlinește aproape un an de când viața noastră s-a schimbat definitiv, iar tu stai în continuare deprimat și te uiți la edițiile trecute ale Untold-ului. Nu crezi că e timpul să faci o schimbare? Știu că nu ești fan schimbare, dar haide să o gândim logic. Suntem o generație care are anxietate. Anxietatea vine în momentele în care ne simțim neajutorați, în care un anume „necunoscut” vrea să pătrundă în rutina noastră, ajungând să o distrugă, în final. Un om anxios își pune singur bariere, de cele mai multe ori fără să realizeze. Noi acum, ne izolăm, o stare deprimantă constantă punându-și amprenta asupra noastră. Cândva, situația nu va mai fi așa, totul va reîncepe să funcționeze din nou, dar noi vom rămâne blocați în timp. De ce? Pentru că refuzăm să evoluăm. Nu o zic eu, ci zecile de studii psihologice, din moment ce problema adolescenților în contextul carantinei este la ordinea zilei. Este recomandat să ceri ajutorul și să ții, așa cum poți tu, legătura cu prietenii tăi. Și ei au nevoie de o conexiune, așa cum și tu ai, cum toți avem.
Deja erai dependent de telefon, ca toți ceilalți, bineînțeles. Acum, toată ziua ta depinde de tehnologie – ore, cursuri, teme și socializare. Da, izolare ca izolare, dar cum să pierzi momentul în care s-a vopsit Maricica în urma unei provocări de pe Tik Tok? Ora de „Stau puțin pe Instagram, după mă apuc de teme” a durat, ca printr-o minune, toată ziua. Evident, nu sunt aici ca să îți spun să nu mai stai pe telefon, dar e un factor imens ce contribuie la starea ta de „Ce fac? Ce se întâmpla cu viața mea?”.
Probleme peste probleme, dar rezolvarea lor când? Ai obosit să mai cauți explicații pentru starea ta, ți-e frică să ceri ajutorul și te simți complet paralel cu ce se întâmplă în jurul tău? Sper că am fost de ajutor atunci. E momentul să realizezi că nimeni nu are cum să pună stop când vrea la ceea ce se întâmplă, e ceva mult peste noi toți. Nu ești singurul și în loc să te întrebi când va reveni totul la normal, ai putea chiar tu să găsești normalitatea ta adaptată la contextul de acum. Așadar, când lucrurile vor fi ceva mai roz, vei fi pregătit pentru ele. Până la urmă, tuturor ne plăcea să avem control asupra lucrurilor, de ce să ne oprim tocmai acum? Într-adevăr, nu ai cum să știi ce va fi mâine, când vei putea să mai cânți fără vreun stres cu prietenii la festival, când îți vei mai vedea colegii, dar neglijându-te te îndepărtezi de realitatea pe care ți-o dorești. Stabilește-ți un program, concentrează-te pe tine, pe sentimentele tale, fă ceea ce-ți place și mai întreabă din când în când un prieten cum o mai duce. Viața nu stă pe loc, din păcate, așa cum am vrea noi – să punem pauză o lună, poate două, că am cam obosit.
De acum, când te sună un prieten să mai ieșiți sau să îl pui la curent cu ce se mai întâmplă în viața ta, lasă clasicul „Nu pot, frate, am test mâine la bio!”, când tu nici nu știi din ce dai test. Nu că ar fi contat prea mult dacă știai, oricum.
