Foto: Arhivă
Tehnoredactor: Alexia Mănica
Știu, ați văzut poza des pe Instagram, Facebook, grupurile claselor. E coperta monografiei realizate de prof. de istorie Sorin Mărgărit și este cartea în care găsiți multe poze (mai mult decât scris, promit) despre liceul pe care îl aveți cu toții în bio-ul de la Instagram. Promit că nu va fi un articol plicticos cu limbaj istoric, va fi un text care vă va prezenta câteva din cele mai interesante lucruri (despre care știu că sunteți curioși) ale Lazărului.
1. Cum arăta liceul la început?
Știu că pare neașteptat, dar faimoasa clădire în care funcționează liceul nostru acum nu este cea în care s-a înființat Lazăr (care nici măcar nu era liceu, era școală gimnazială). Acesta și-a început activitatea (1860) într-un imobil boieresc. Devenind un loc impropriu, a fost construit un alt local (actual sediu al Liceului „Gh. Șincai”), în care lăzăriștii au putut studia timp de 30 de ani, până în 1890.
În 1889, însă, regele Carol I emite decizia de înființare a actualei clădiri. Chiar directorul de la acea vreme (dl. Mircescu) a participat la construirea liceului nostru, un produs arhitectural drept de mândria oricui – pentru că trebuie să recunoaștem, chiar arată foarte bine.
Aripa din spate (cea care conține scările principale – cele care duc la etajul 2 și spre amfiteatru) urma să fie „adăugată” în anul 1930 (de unde și diferența de etaje). Nu știați asta, așa-i?
2. Cum arăta Cișmigiul (vechi și consacrat loc al celor din Lazăr)?
3. Elevii „problematici”
Pe lângă prea bine-cunoscutele corecții cu rigla în palma sau statul pe nuci, elevii care creau probleme erau consemnați fizic în documente. Știu că pare ciudat, dar să stai la cafenele și să fumezi chiar era un lucru neacceptat de conducere, motiv pentru care, spre exemplu, Ion Ionescu dăduse de probleme când încerca, săracu’, să își facă și el o iubită.
Pe M. Cămărăsesecu îl găsim într-o atitudine puțin mai agresivă, probabil ghidată de revolta tipic adolescentină. Vă las pe voi să citiți singuri și să râdeți.
4. Cum arătau băieții?
Nici aici nu va pot spune prea multe, trebuie să trageți concluzii singuri. Evidentă este seriozitatea tipică pozelor acelor vremuri. A, uitasem! Știați că la început a fost liceu de baieți? Ironic, știu, având în vedere că acum e specie pe cale de dispariție.
5. Cum arătau laboratoarele?
Acum nu știu să vă spun dacă acei copii lucrau pe bune sau nu în laboratorul de chimie – cert e că putem observa ferestrele pe care știu că toți ne uităm când pierdem firul la chimie.
Laboratorul de „științe naturale”, de asemenea, este unul impresionant. Acum sincer nu îmi dau seama dacă unele din animalele și borcanele din laboratorul actual erau și pe atunci (încercați să le identificați voi) – eu personal, nici nu vreau să știu.
Sala de sport merită inclusă aici, doar de dragul persoanelor din imagine. E pur și simplu amuzant că ei făceau așa ceva.
5. Lazăr în comunism
Evident, toți trebuiau să fie la fel.
Propaganda era și ea prezentă, dar rezultatele și prestigiul liceului nu s-au lăsat afectate nici de perioada aceasta. Eram unici și pe atunci. (sună clișeic, scuze) Dar noi ne diferențiam de celelalte licee prin culoare – lucru despre care vom vorbi puțin mai detaliat în varianta printată a Revistei LZR (nr. 1/2021 – vedeți, așa am promovat și Print-ul).
6. Revista LZR
Și deși noi știam că activitatea noastră începuse prin 2010, aparent scrieri sub numele revistei liceului existau de pe la începutul lui 1900. Noi demarăm, în acest moment, cu ajutorul domnului prof. Sorin Mărgărit, un proiect de „reconstruire” a istoriei Revistei LZR – despre care vom scrie, evident, în articole separate. (sperăm să putem organiza și un eveniment). Mai jos e unul din numerele de pe vremea comunismului.
Da. Îmi imaginez ce întrebare aveți. De unde puteți face rost de monografie? Momentan de niciunde. E un proiect cultural care a venit într-un tiraj relativ mic, dar se fac eforturi pentru a se retipări (în cazul în care ai vrea o astfel de monografie lasă-ne un comentariu pe Facebook/Instagram, direct în mesaje – să vedem cam câți ar vrea să o aibă). Ceea ce puteți face până atunci este să vizitați Muzeul Național de Istorie (de pe Victoriei), unde este expoziția. Luați-va 1/2 prieteni și mergeți să vedeți în variantă vie despre ce am vorbit aici (și MULTE altele, pe care n-am loc să le pun). Acolo veți găsi și macheta 3D a liceului. Mulțumiri tuturor celor care ne-au adus, sub forma unui produs final, istoria liceului – accesibilă nouă, adolescenților: doamnelor director, foștilor elevi care au contribuit cu diferite materiale, colecționarilor și, într-un final, dl. profesor de istorie Sorin Mărgărit (omul de bază al acestui proiect).
Zi faină în continuare!
