Grafician: Andreea Negulescu
Tehnoredactor: Diana Gherghina
Paparazzi de bolizi?! Aţi mai pomenit aşa ceva? Ori vine sfârşitul lumii, ori planeta se întoarce cu susul în jos! Ceva se întâmplă, clar, de vreme ce maşinile au ajuns să fie urmărite şi pozate, ca nişte vedete TV. Goana după vehicule şi like-uri, denumită „carspotting”, pare să devină deja o meserie de viitor. Şi totul se naşte din două simple pasiuni: fotografia şi automobilele.
„Spot” înseamnă „a vedea”, „a zări”. Deci, avem de-a face cu simpli observatori? Nicidecum! Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe — un „spotter” are multe îndatoriri şi lucrează după un program, ca muncitorul de rând. Un program flexibil, dar foarte solicitant. Nu mă credeţi? Nici eu nu am fost convinsă, până nu am refăcut traseul zilnic al vânătorului de maşini.
Ziua bună se cunoaşte de dimineață. Nu şi atunci când stai în Chitila, Otopeni sau Drumul Taberei şi trebuie să ajungi în zona Dorobanţi – Primăverii – Şoseaua Nordului, unde, din 2 în 2 metri, tronează câte un Bentley sau Porsche. Noroc că milionarii, de cele mai multe ori, se trezesc târziu. Carspotterul îşi poate permite să rateze un metrou sau două. Dacă nu are şcoală în după-amiaza acelei zile, aşa cum am avut eu. La ora nouă mă aflam în faţa unui restaurant de lux din Herăstrău, în parcarea căruia se adunaseră câteva posibile „trofee”. Nu sunt fan maşini, dar le-am recunoscut imediat. M-am aşezat strategic în dreptul lor şi mi-am luat poziţia de fotograf. Am scos aparatul, un Samsung cu ecranul spart, şi am făcut vreo patru poze: faţă, spate şi laterale. Suficient. V-aţi creat o imagine în minte? Nici eu. Imaginaţi-vă un băiat cu un Canon atârnându-i de gât. Stă pe vine ᶊi, o dată la câteva secunde, îşi schimbă poziţia, 2-3 centimetri mai la stânga, mai la dreapta. Modifică unghiul, apasă pe zoom-in şi click! Gata poza! Prima, căci mai urmează vreo zece la fel, ca să aibă de unde alege. Termină cu farurile, se mută la roţi. După roţi, oglinzile. Aceleaşi etape şi cu interiorul maşinii, cel mai greu de fotografiat. Cum reuşeşte să pozeze bancheta din spate, când lumina se reflectă în geamuri? Şi cum reuşeşte să reziste tentaţiei de a-şi face un selfie în parbriz? Simplu. Asta e pasiunea lui.
După un minut-două, eu am trecut la Rolls Royce-ul următor. Lui i-a luat, probabil, mai mult de douăzeci de minute să finalizeze primul task şi, dacă e norocos, a stat de vorbă şi cu proprietarul, care s-a întors în parcare, după ce a luat micul dejun în aer liber. Jumătate de ceas s-a epuizat, iar spotterul s-a ales cu suta de poze şi cu o conversaţie interesantă. Îi mai trebuie o oră şi ceva ca să termine parcarea, iar mie, încă vreo câteva minuţele. Asta fiindcă mă opresc la a doua maşină. Vreau să ajung devreme acasă, să scriu articolul pentru revistă şi să am timp să mă pregătesc pentru şcoală.
În jurul prânzului, „vânătorul” a epuizat cea de-a doua parcare, iar eu, cerneala de la stilou. Dacă nu are nimic pe ordinea de zi, îşi continuă drumul şi ajunge în celebrul cartier Primăverii, să vadă ce mai e nou. Deja cunoaşte toate străduţele şi plăcuţele de înmatriculare, aᶊa că se poate îndrepta spre zona Beller. Are de mers până acolo, dar nu se plictiseşte în tot acest timp. Pe drum, se uită la pozele abia făcute în Herăstrău şi le selectează pe cele mai bune.
Abia spre seară ajunge acasă şi, entuziasmat şi plin de adrenalină (poate şi puţin obosit), îşi descarcă fotografiile în calculator. Le editează, dacă e cazul, dar în general urmăreşte naturaleţea, iar apoi le postează pe Instagram, pe Facebook sau pe propriul blog. Doar nu credeaţi că le adună ca să le ţină pentru el! Rezultatul final acesta este, postarea ce apare la sfârşitul zilei, cu un text ataşat, care sună cam aşa: „Wonderful! Magnific!”. Un fel de „Level completed!” de pe Candy Crush, nişte felicitări pe care le merită din plin.
Să fii carspotter înseamnă să combini mai multe meserii. Eşti şi fotograf, şi atlet, şi blogger în acelaşi timp, iar răsplata o reprezintă view-urile, aprecierile şi urmăritorii pe care reuşeşti să-i strângi. În curând, poate şi bani. Ce sună mai bine: să stai 8 ore la birou sau să alergi după maşini o zi întreagă?