Tehnoredactor: Alexia Mănica
,,Un singur episod din Lucifer, după care învăț la franceză’’ e una dintre minciunile pe care mi le-am spus în ultimele luni, înainte de a realiza cum capacitatea mea de autocontrol a fost înlocuită de tendința de a mă refugia, aproape inconștient, în lumea obositoare a tehnologiei.
Din momentul în care deschidem ochii dimineața, întindem mâna în grabă după telefon, poate-poate am primit like-uri noi pe Instagram sau mesaje pe Whatsapp. În doar câteva minute, creierul nostru a înregistrat zeci de poze din vacanțe, de la petreceri, am început să devenim mai stresați și să ne punem întrebări de genul ,,De ce nu am și eu un grup așa mare de prieteni ?’’, ,,Y are 500 like-uri, eu de ce am doar 100?’’. Ironic, social mediaa ajuns să fie un labirint al depresiei și al nesiguranței. Fără să realizăm, ajungem să ne simțim singuri împreună în interiorul rețelei. Mai ales la copii și la adolescenți, minimizarea contactelor reale și înlocuirea lor cu rețelele digitale poate provoca daune semnificative creierului social. Puneți-vă problema astfel: dintre toți prietenii pe care îi aveți pe Facebook, cu câți ați vrea să ieșiți la o cafea, fără să stați pe telefoane și să faceți poze, ci doar să vorbiți?
Nu puține au fost dățile în care, după ce am terminat de prezentat un proiect, am împietrit atunci când am fost puși față-n față cu întrebările profesorului și am realizat că nu am înțeles absolut nimic din ceea ce am scris. Fenomenul căutatului pe Google devine din ce în ce mai neliniștitor, pentru că nu ne mai folosim aproape deloc de cunoștințele proprii sau de cărți, ci tragem următoarea concluzie, aproape firească: ,,Pot să găsesc asta pe Google mai încolo’’, de multe ori lovindu-ne chiar de fenomenul fake news-urilor. Bineînțeles că, în esența lui, internetul e un lucru extrem de util și ne poate ajuta în diverse situații.
Ceea ce trebuie să înțelegem și să transmitem mai departe următoarelor generații este că sunt necesare anumite limite. Nu este deloc sănătos să fim obosiți toată ziua, din cauză că am stat pe Youtube până la 5 dimineața. Creierul nostru se dezvoltă pe baza impulsurilor pe care le primește și suferă modificări în mod constant. Cu cât știm mai multe limbi străine, cu atât mai mult ne va fi mai ușor să învățăm încă una. Tot așa, cu cât mai des folosim calculatorul pentru calcule simple, cu atât mai greu ne va fi să ne descurcăm la un exercițiu banal dintr-un test la matematică.
Ne face oare multitasking-ul să fim mai inteligenți sau mai productivi? Ați fi tentați să spuneți că da, pentru că ne antrenăm creierul la maximum: facem exerciții la matematică, în timp ce ascultăm noul album de la The 1975, mâncăm prânzul și, pe deasupra, răspundem la email-urile profesorului de română, căruia nu i-am trimis la timp tema. În realitate, singurul lucru pe care îl antrenăm este ineficiența. Aproximativ 262 de studenți de la Stanford University au fost puși să se uite la o serie de litere și cifre pe ecran și, în funcție de input, să apese o tastă dacă numărul era par, o altă tastă dacă era impar sau tasta corespunzătoare dacă litera era consoană sau vocală. Contrar anumitor opinii, viteza de reacție a fost mult mai mare la studenții care au spus ca nu sunt obișnuiți cu multitasking-ul.
Concluzia, după cum văd eu lucrurile, este că trebuie să ne concentrăm pe ceea ce este esențial, fără să ne grăbim. Bilingvismul întârzie cu cinci ani apariția demenței, la fel cum o face o oră petrecută practicând yoga în aer liber. Similar cu încălzirea globală, ordinul daunelor în cazul demenței digitale va continua să crească dacă nu acționăm cât mai repede. Dacă nu este absolut necesar să stați în fața unui ecran, beți o cafea la Meron cu prietenii, învățați o coregrafie nouă, vizitați un muzeu, pentru că toate aceste lucruri vă vor face mult mai mult bine pe termen lung!
