Am fost provocată să analizez o temă delicată pentru acest articol, o temă ce ar putea stârni controverse. Cum sunt o persoană căreia îi plac enorm provocările, am fost mai mult decât încântată să încep să lucrez pentru acesta. Mi-a dat posibilitatea să interacționez cu elevi din aproape toate instituțiile de învățământ din București și cu liceeni din afara capitalei pentru a înțelege un fenomen care, de cele mai multe ori, este trecut cu vederea.
De ce nu vorbim despre discriminarea de gen în rândul liceenilor?
Poate pentru că avem impresia că nu se întâmplă, că mediul școlar nu este locul în care liceenii chiar pot deveni victime ale discriminării de orice fel, și în niciun caz ale discriminării de gen. Iar eu nu spun că este un fapt sigur, ci doar analizez părerile altor elevi. Așadar, am întocmit un chestionar online și am reușit să ajung la un număr de 251 de liceeni, care, în principal, studiază în mediu urban (chestionarul a fost completat de una sau mai multe persoane din fiecare instituție de învățământ a municipiului), un sfert dintre aceștia spunând că vin din mediul rural. Jumătate dintre liceeni au fost înregistrați ca fiind de sex masculin, iar ceilalți de sex feminin, având vârste cuprinse între 14-19 ani.
Ei bine, una din cele mai importante părți a fost următoarea: câți dintre noi credem că discriminarea de gen există cu adevărat în societatea românească? Aproximativ 85% dintre respondenți. 74% dintre elevi susțin că aceasta există și în rândul liceenilor. Un procent destul de ridicat, mai ales având în vedere că vorbim despre persoane care nu au absolvit încă ciclul liceal. Înainte de a fi tentați să spunem că acest procent reprezintă doar o dramatizare neatentă a adolescenților, ar trebui să înțelgem de unde pleacă această „impresie”, dacă nu este nimic mai mult de atât.
În primul rând, majoritatea susține că bărbații și femeile trebuie să beneficieze de aceleași drepturi în mod categoric, în timp ce 18% dintre liceenii ce au completat chestionarul cred că ar trebui să o facă într-o mare măsură. Surprinzător sau nu, au existat persoane care au bifat că susțin această afirmație într-o mică măsură și persoane care au spus că nu cred că cele două părți ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi. Din acest punct, se poate trage concluzia că totul pornește de la mentalitatea pe care o abordăm în viață. Învățăm, încă de mici, noțiunea de „ierarhie” și, cei mai mulți dintre noi suntem încurajați să ne facem un scop din a ajunge cât mai sus pe treptele societății. Totuși, societatea, a oricărui stat ar fi ea, nu ar trebui să-și învețe cetățenii că pornesc încă de la început cu un avantaj sau nu, în funcție de gen.
Mai departe, următorul punct din chestionar se referea la locurile de muncă. Există locuri de muncă exclusiv făcute pentru femei sau bărbați? Aici, liceenii s-au împărțit în patru tabere cu procente semnificative. Cei mai mulți, adică aproximativ 33%, cred că doar câteva locuri de muncă au fost făcute în mod exclusiv pentru un anumit gen. Ei bine, acesta este un aspect care, din punctul meu de vedere, chiar poate fi văzut din multe unghiuri și, deci, nu există neapărat o părere absolut corectă. Totuși, cred că acest număr nu reflectă și faptul că individul ar trebui să aibă dreptul să învețe ceea ce-i place pentru a putea urma orice carieră își dorește, irelevantă fiind eticheta primită de respectiva profesie.
Aproximativ 50% dintre liceeni au asistat la o situație în care cineva era discriminat indirect, iar aproape 60% și-au văzut colegii discriminați direct. Discriminarea directă se referă la supunerea unora dintre liceeni la un tratament diferit față de ceilalți, iar cea indirectă la impunerea unor criterii nedrepte. Spre exemplu, este incorect ca înălțimea să devină un aspect important în clasă în condițiile în care nu are relevanță pentru situațiile ce se petrec în clasă (acesta este doar un exemplu). Dacă liceenii au răspuns astfel, atunci se simte nevoia de proiecte școlare care să prezinte o delimitare clară între ce este considerat un episod de discriminare și ce nu. Astfel, putem fi siguri că atât elevii, cât și cadrele didactice știu cu ce se confruntă.
Peste 20% dintre liceeni sunt de părere că un cadru didactic ar recompensa mai curând o fată decât un băiat și, chiar dacă este un aspect ce se află la nivel de părere, este trist că am văzut și am asistat la situații care ne fac să credem aceste lucruri.
Păreri complet reale sau nu, o problemă veche sau o problemă ce abia a început să se lase observată, sunt de părere că discriminarea de gen există și în rândul liceenilor. Mulți dintre acești liceeni învață încă din timpul școlii să cadă pradă cutumelor societății, să se conformeze tiparelor și să meargă mai departe acceptând ceea ce nu ar trebui să fie acceptat. Nu asta ne dorim pentru viitorul țării noastre. Vrem adulți, femei și bărbați deopotrivă, care să aducă schimbarea în mai bine.
Precizez că procentele obținute în urma chestionarului sunt pur orientative, ele nereprezentând, nici pe departe, adevărul absolut. Articolul este o analiză pe scurt a unui fenomen de care preferăm să nu vorbim, fie pentru că suntem prea puțin informați, fie pentru că nu este confortabil. Totul a fost scris dintr-o perspectivă obiectivă, iar, dacă vreodată am lăsat subiectivismul să se strecoare în acest articol, am semnalat acest lucru prin a spune că este vorba de opinia mea, opinie ce poate fi diferită de a altora.
Așadar, indiferent de punctul în care ne aflăm, să susținem educația pură! Care ne învață să gândim pentru noi, să nu ne lăsăm învinși de prejudecăți și să facem tot ce ne stă în putere pentru a fi noi înșine. Numai astfel vom putea învinge un fenomen ce doar continuă să crească, ajutat de ignoranța mass-mediei și de o gestionare ineficientă la nivel de instituții de învățământ.
Beneficiem de drepturi. Și cei din jur le vor respecta.
Text: Daria Popa
Grafică: Maria Iacob
