Pentru majoritatea dintre noi, pasiunea puternică pentru o artă, o știință, o activitate sau chiar o idee se poate transforma ușor într-o obsesie ce ne va domina gândurile și acțiunile o perioadă lungă de timp, chiar și o viață întreagă. Descoperim, probabil, că avem un talent în acel domeniu, dar cum ne dăm seama de acest lucru și ce înseamnă el, de fapt? Se rezumă la performanțe și abilități sau depinde de ceva inexplicabil, o calitate pe care doar anumite persoane o posedă? Mai mult de atât, poate fi talentul la baza rezultatelor sau este tocmai o îndemânare dobândită în timp, după nenumărate eforturi și exerciții?
Ceea ce diferențiază un artist de un simplu executant, ceea ce îl face remarcat, are legătură, în principal, cu expresivitatea de care dă dovadă. Spre exemplu, deosebirea dintre un tablou original și o copie constă nu neapărat în detalii, care, până la urmă, pot fi redate de un pictor priceput, în special dacă acesta se arată analitic și sârguincios. Felul inovator în care o operă de artă redă ideile și emoțiile creatorului îi stabilește valoarea. Talentul său poate fi, astfel, definit de capacitatea de a transmite sentimente, de a se manifesta.
În același timp, „ repetiția este mama învățăturii”, iar abilitățile într-un anumit domeniu nu pot fi dobândite fără muncă constantă. Se spune că pentru a deveni expert sunt necesare cel puțin 10,000 de ore de exercițiu. Atât în lumea sporturilor, cât și când vine vorba de a cânta la un instrument, reușitele se bazează foarte mult pe reflexe. După multe ore de muncă, organismul se obișnuiește cu un anumit tip de mișcare, pe care îl asociază cu un rezultat specific, fie că este vorba de felul în care te balansezi și îți ții echilibrul sau de mișcarea degetelor într-o anumită ordine pe clape sau corzi.Totuși, în ambele cazuri, importantă este interpretarea, modul în care se face legătura dintre acțiune și efect. Adaptabilitea și instinctul sunt esențiale pentru a obțineun rezultat aparte, perfecționat pe baza experiențelor anterioare. Astfel, pentru a ne specializa în ceva este nevoie de mult timp alocat lucrului, iar pentru eficiență avem nevoie de concentrare și atenție.
Așadar, dacă există o așa-zisă rețetă a succesului, de ce nu este toată lumea un geniu? Dacă este posibil pentru oricine să dobândească o abilitate, de ce nu o fac? Principalul motiv îl reprezintă lipsa de motivație. Dacă avem potențialul de a performa în orice domeniu, ce ne va face să alegem unul anume, să ne consumăm timpul și energia practicându-l la nesfârșit, pentru a vedea doar îmbunătățiri minore? Majoritatea oamenilor nu sunt dispuși să se dedice în totalitate unui scop, dovadă că nu sunt măcinați de o pasiune profundă. În acest caz, se pune întrebarea: ce îi determină pe anumiți indivizi să aibă o chemare, să fie atât de înflăcărați pentru ceva? De cele mai multe ori, acest lucru are la bază nevoia de manifestare, fie prin culoare, sunete, mișcări sau idei. Poate că talentul constă, de fapt, tocmai în această atracție inexplicabilă, în această obsesie cu o proveniență bizară. Iar pentru a fi capabil de o astfel de exteriorizare, ai nevoie de un set de aptitudini, atât mentale, cât și emoționale. Numai o gândire potrivită ar putea progresa într-un ritm mai alert față de ceilalți pretendenți pentru succes și totul ar fi în zadar fără o sensibilitate aparte, fără a simți cu adevărat.
Dacă după multe ore de strădanie putem face progrese la aproape orice, trebuie să avem grijă în ce direcție ne îndreptăm atenția, căci dacă ne-a tentat vreodată o activitate, sunt mari șanse să avem o compatibilitate cu acel domeniu, iar timpul irosit pe banalități ar putea, de altfel, să nască talente.
Text: Sofia Ulubeanu
Grafică: Andreea Lazăr