E Şatra B.E.N.Z., B.E.N.Z., B.E.N.Z./ E Şatra B.E.N.Z., B.E.N.Z., B.E.N.Z.… şi încă de două ori același vers şi, în fine, melodia se continuă. Dacă eşti în gimnaziu sau la liceu, cam de la clasa a VII-a în sus (mai mic de-atât clar nu ‑ puțin probabil să fi riscat să te prindă părinții ascultând niște melodii cu versuri atât de explicite), nu ai cum să nu fi auzit vreodată de ei.
Trupa a luat naştere în anul 2012 şi încă de atunci e… pe val, cum ar spune unii, mai ales la balurile bobocilor şi în rândurile acestora. Melodiile lor le dau multora un vibe de copii „mişto”, în trend cu restul lumii, care ştiu versurile tuturor track-urilor de pe ultimul lor album pe de rost şi care se distrează țopăind și dând din cap pe ritm. Și, odată ce piesa artiștilor este dată pe play, Şatra B.E.N.Z. va ști să facă atmosferă într-un grup mare de adolescenţi dornici de puţină distracţie.
Însă nu toată lumea apreciază genul acesta de muzică („dacă ar fi s-o numeşti muzică”, după cum ar spune unii), judecându-i aspru pe muzicieni pentru calitatea şi conținutul obscen al versurilor, pentru modul în care arată sau se comportă, pentru faptul că încearcă să îi copieze pe rapperii mari din America. Cântă despre bani, faimă, femei, valoare şi putere, folosesc cuvinte jignitoare, ridiculizează oameni în melodiile lor şi, cu toate astea (sau poate chiar de asta), încă au vizualizări, fani și sunt căutați să încingă atmosfera la petreceri și festivaluri, să se asigure că te distrezi la maximum şi că ameţeşti de la atâta sărit pe loc.
Mulți dintre cei pe care i-am întrebat dacă le place Şatra B.E.N.Z. mi-au răspuns că nu, indignați chiar, lăsându-mă destul de uluită, mai ales că ştiam cât de încântaţi fuseseră de prestaţia lor la baluri ‑ gălăgie, urlete, aclamări, blitzuri, videoclipuri încărcate pe Snapchat şi foarte mult dat din cap. Toate astea şi tot degeaba.
Și totuși, de ce? Au versuri fără sens, uneori, dar tu tot îi asculţi; sunt obsceni, dar tu tot te uiţi la ei; prin urmare, îţi place sau nu de ei? Sau e totul despre vibe şi atmosferă, despre petrecere şi oamenii care participă, despre grupul mare care aşteaptă acel ceva care le va face seara să merite timpul pierdut? Sunt „caterincă”, niște așa-ziși „cocalari” care ştiu să te facă să te simţi bine, chiar dacă e posibil ca după aceea să-ţi bubuie capul sau să rămâi fără voce, să ajungi târziu acasă şi să nu mai poţi dormi pentru că eşti încă agitat (sau, din contră, să te epuizeze într-atât de tare încât să adormi instant, fără să-ţi mai pese de ziua de mâine). Şi-au făcut datoria, nu?
Fenomenul Şatra B.E.N.Z. este destul de greu de definit. Au fost şi încă sunt ceva nou, au avut succes pentru că au fost diferiţi, au avut acel „ceva” care le-a adus faimă peste noapte, versurile lor fiind exact ingredientul pe care îl căutau adolescenţii pentru a-şi exprima cu nonşalanţă părerea despre viaţă şi oameni. Îşi fac treaba cum trebuie, muncesc, scot albume şi haine şi păstrează valul adolesentin „în priză”. Sunt ca o gură de aer de care ai nevoie când vrei să te distanţezi de probleme şi să nu-ţi mai pese. Până la urmă sunt, din multe puncte de vedere o trupă ca oricare alta, chiar dacă se exprimă mai „plastic”: creează atmosfera de care avem nevoie la baluri, festivaluri și nu numai şi ne simţim bine cu ei pe scenă. Nu poți pune punctul pe „i” în ceea ce îi priveşte, nu îi poți judeca, poți doar să stai şi să-i asculți atunci când sunt într-o „gaşcă” mai mare si e vibe-ul „mişto”.
Cântă pentru bani? Cântă pentru că le place? Pentru că vor să transmită ceva? E doar o joacă pentru ei sau se dedică cu adevărat? E greu să ştim cu certitudine răspunsurile la aceste întrebări, însă ce putem şti e că, dacă la un moment dat pur și simplu n-o să ne mai satisfacă cerințele, ne vom putea opri din ascultat şi… atunci ar dispărea. Și trupa, și trendul, și datul din cap incontrolabil. Și, totuși, după cum ne spun și ei într-una din piesele lor „Şatra nu pleacă niciodată, Şatra se întoarce!”.
Autor: Oana Ghiță
Foto: Iustina Drăghici
