LZR meets Summer Well

Summer Well poate să fie privit în multe feluri diferite, de la „Sziget la scară mai mică”, până la „Nu m-au lăsat ai mei nici la Neversea, nici la Untold” sau chiar la „în partea asta unde se ține afterparty-ul mă simt ca la Electric”. Oricum ai alege să-l vezi, credem că rămâne o experiență de neuitat. Prin urmare, am decis să menținem ceea ce poate fi numită deja o tradiție și să rugăm trei membri ai echipei LZR să vă împărtășească aventurile și amintirile lor (proaspete) de pe Domeniul Știrbey. Iată ce-au avut de spus:

Ina:

Pentru mine, Summer Well a închis glorios sezonul de festivaluri. După o săptămână de nopți nedormite în cinstea Untold-ului, am ajuns cu puțin noroc și câteva promisiuni (irealizabile, pentru ai mei) și prin Buftea, cu câțiva prieteni. Ideea de night picnic mi s-a părut inedită, am reușit să explorăm zona și mai ales să experimentăm mâncarea, care nu te dezamăgește la greu. Am făcut poze într-o furgonetă, pe la diverse tarabe, am găsit câteva tatuaje drăguțe, am furat și o pătură (Mihnea, n-ai trecut neobservat) și ne-am bucurat de muzică. Pe parcursul festivalului, fie eram întinși pe iarbă, fie dansam în mulțime, fie fugeam prin pădure cu 3-4 lanterne plăpânde. Am avut chiar câteva tentative de poze de grup. Am venit înarmați cu sclipici, poate am exagerat puțin cu el (poate un pic mai mult!). Cert este că ne-am bucurat de fiecare moment și de fiecare piesă. Am stat in primele rânduri în ambele zile de festival, oscilând mereu între cele două scene. All i want, cu care a încheiat Kodaline un concert maraton, m-a emoționat cel mai tare, iar mulțimea cânta, lumina, pur și simplu radia. Cunoscuți – la tot pasul, precum muzica bună. Cred că am reușit să-l cunosc și pe cel mai înfocat fan al formației Bastille… nici nu mai contează că era un italian (sau englez?) care acoperea fără probleme și basul, și întreaga instalație sonoră de pe scenă.

APROAPE l-am atins pe solistul de la Bastille, care s-a încumetat să treacă precum un zeu prin mulțime! Și vreau să le mulțumesc celor de la Origo că nu au închis imediat ce s-a terminat concertul și am reușit, cu ultimii mei bani, să-mi iau o ciocolată. Până la urmă, oamenii fac un festival frumos… sau poate panglicile cu care ți-ai șters lacrimile și îmbrățișările, cu speranța că gașca veselă se va întruni cât de curând, poate tot în Buftea!

Dragoș:

De multe ori Summer Well este ușor eclipsat de către „giganții” de la Cluj, cât și de relativ noul festival de la mare. Prima dată am venit aici în 2016 (am o amintire destul de vagă, nu eram încă obișnuit cu agitația unui festival), iar anul ăsta am decis să revin în Buftea pentru a vedea concertul formației mele preferate din copilărie – Bastille. Am fost plăcut surprins; fără îndoială atmosfera din Buftea era diferită față de cea a celorlalte festivaluri la care mai fusesem vara asta: oameni mai boemi, îmbrăcați (mult mai) excentric și care arătau de parcă tocmai se întorseseră din Vamă. Poate că am ratat picnicul nocturn, dar nu regret nicio secundă că am ales să merg în loc la protestul din Piața Victoriei.

Prima zi de festival mi-a creat o neașteptată surpriză: parcă totul se dublase, de la zona de mâncare la activitățile propuse de organizatorii festivalului. Totul părea nou, de la artiști până la vestitul Domeniu Știrbey; ce e clar este că am intrat în contact cu niște genuri muzicale interesante, care nu făceau neapărat parte din zona mea de confort. Cu bateriile încărcate, am pășit în a doua zi de festival direct în primele rânduri de la scena principală, așteptând momentul culminant: intrarea celor de la Bastille. Cinci ore de așteptare se evaporaseră, iar pentru o oră și jumătate am fost trup și suflet un nou membru al trupei. Cum abonamentele pentru ediția de anul viitor s-au pus deja în vânzare, nu cred că am nimic de pierdut!

Mihnea:

Ce înseamnă Summer Well pentru mine?

„Mai sunt două zile până la festival și nu am făcut rost de bilet” (toată Buftea in a nutshell). Summer Well înseamnă să alergi după un necunoscut cu dread-uri până în pământ și să îl rogi să facă poză cu tine pentru că e ziua ta și îți place părul lui. Înseamnă să primești două înghețate gratis pentru că ai așteptat douăzeci de minute să încerci un churro, în timp ce îți dai cu părerea despre cum Bucharest Symphony Orchestra ar putea realiza coloana sonoră pentru destule filme Disney și nu numai. Summer Well e locul ăla unde tragi concluzia că la Untold apa era mai scumpă cu un leu. E atunci când îți aranjezi șireturile într-un anume fel cu speranța că o să primești pătură gratis la Night Picnic, doar ca să furi una o zi mai târziu. Summer Well e mirarea că au pus la cinema-ul Orange trei filme DC. Poate fi graba cu care mergi la second stage duminică pentru că ai auzit gălăgie mare în public și ai crezut că a urcat Subcarpați. E riscul pe care ți-l asumi când pleci la ora două acasă, să te schimbi, știind că BGS-ul nu te mai lasă să intri. E sclipiciul care ajunge pe tine în mod inevitabil, dar și coronița aia de flori pe care ți-o doreai, dar nu știai de unde să o iei. Înseamnă să explici tuturor de ce ai ochii roșii două zile la rând, în paralel stând în parc până la șapte dimineața, încercând să faci rost de cheile de la casă, sau în Domeniul Stirbey la ora șase, profitând de singurul moment când poți face poze unde vrei, pentru că toată lumea a plecat. E momentul conștientizării că voluntarii se distrează în mare stil după ce se termină festivalul. Nu în ultimul rând, faptul că podul ăla e întreg după opt ediții și că se clatină la fel de tare în fiecare an.

Sau poate fi ce vrei tu. You get to decide.

 

P.S.: “A festival like a holiday” e un catchphrase mai mult decât potrivit.

Text: Ina Câmpan, Dragoș Ile, Mihnea Chelu
Foto: Monica Seiceanu

Contact Us