În spatele măștii de plastic

Nu încape urmă de îndoială când afirmăm că operaţiile estetice sunt mai populare ca niciodată. Dar care sunt, totuşi, motivele pentru care tot mai multe persoane apelează la astfel de proceduri? Să fie doar concepţii personale denaturate despre frumuseţe sau este o fobie colectivă cu privire la imaginea de sine?

„Cererea e mai puternică ca niciodată”, afirmă senin preşedintele societăţii internaţionale de chirurgie plastică, Renato Salz. Până la urmă, de ce nu ar zâmbi având în vedere sumele colosale de bani ce se vehiculează în propriul domeniu de activitate? Pe scurt, cifra de afaceri se preconizează a ajunge, în anul 2018, la 9,3 milioane de euro, numar mic comparativ cu sumele cheltuite de clienţi. Şi totuşi, luând în calcul că toată această avalanşă e susţinută într-un context economic dificil nu putem decât să ne întrebăm care e motivul începutului anilor de glorie a liposucţiei şi a botoxului, spre exemplu.

Ei bine, oamenii, de la începutul vremurilor, sunt în căutarea “înfăţişării ideale”, având la bază gusturile personale, dar mai ales gusturile exprimate de către ceilalţi confraţi din perioada din care fac parte. Presiunea socialului asupra concepţiei despre idealul de frumuseţe este general recunoscută şi este un fapt istoric dovedit. Astfel, pentru perioade diferite, descoperirile arheologice sau alte tipuri de izvoare relevă gusturi comune ale societăţii cu privire la vestimentaţie ori înfăţişarea personală. Pentru exemplificare, în cazul frumuseţii feminine s-au observat mai multe modificări ale gustului colectiv. În antichitate, şoldurile late ale unei femei erau semn al fertilităţii sale. În perioada antică, în spaţiul vechilor imperii egiptene, romane ori alexandrine, femeia frumoasă avea ochii mari și tenul deschis la culoare. În perioada Evului Mediu, imaginea frumuseţii feminine era reprezentată de chipuri firave şi palide; ulterior se apreciază formele „rubensiene”, apoi talia foarte mică iar exemplele pot continua.

Evoluţia a însemnat pentru fiecare perioadă ceva diferit. În prezent, tehnologia este un factor care, nu numai că ne-a modificat cultura, dar ne influenţează gândirea în permanenţă. Ne-a fost oferită o modalitate de a ne împărtăşi ideile cu oricine, oricând, oriunde. Am ajuns astfel la punctul în care societăţile, împărtăşindu-şi ideile, setează trendurile în materie de frumuseţe. Mai pe scurt, deţin puterea de decizie asupra acestor standarde. Problema nu este faptul că oamenii privesc mereu figuri “perfecte” ale celebrităţilor sau ale altor persoane “populare”; problema este că majoritatea oamenilor încep să observe, cu ajutorul tehnologiei, lucruri despre ei pe care până acum nici nu le-au băgat în seamă. Dacă se raportează la imagininile mediatizate ca perfecte, vor începe să creadă că porii feţei lor sunt prea mari, picioarele prea scurte, talia prea mare. Comparându-se, vor începe să creadă că au o problemă. Aici intervin operaţiile estetice. Ele pun la dispoziţie persoanei un anumit sentiment fals de control asupra felului în care arată. Şi astfel, încercând să mulţumească standardele de frumuseţe promovate şi uneori imposibil de atins, îşi consumă sănătatea ori resursele financiare. Pentru că, dacă nu urmeză aceste trenduri şi standarde, imaginea proprie va trebui susţinută puternic în combaterea anumitor etichete ori păreri ale opiniei publice prin bucuria constatării unicităţii cu care au fost înzestraţi, a perfecţiunii pe care ei deja o au în ei. Pentru că adevărata frumuseţe înseamnă să te iubeşti cu toate calităţile pe care ţi le cultivi ori cu defectele cu care ai fost înzestrat.

Text: Gabriela Dumitrescu
Grafică: Ana Ileana