Que sera, sera

Când eram mici, mereu dădeam cele mai creative răspunsuri la întrebarea Tu ce vrei să te faci când o să fii mare?. Numai eu mi-am schimbat răspunsul de minim 10 ori. Am vrut să fiu medic, prințesă, pilot, milionară, actriță. Acum dacă m-ai întreba, probabil aș încerca să evit contactul vizual și să-ți zic printre dinți că nu știu.

Odată cu maturizarea ce vine încet, ținându-se de mână cu adolescența, se ivește și responsabilitatea de a alege o viitoare cale pe care s-o urmăm în viață. Unii se decid înainte să se poată numi adolescenți după definiție, alții se decid înainte de facultate sau chiar după aceasta. Ca oameni, este perfect normal să ne schimbăm opiniile asupra diverselor situații în care ne vedem puși de către soartă. Nu toți suntem copilul ce-și urmează visul din copilărie, dar nici persoana care, după 20 de ani de muncă într-un domeniu, decide să-și întoarcă viața la 180 de grade. E complet normal să nu știi lucruri, căci nimeni nu este o enciclopedie ambulantă, mai ales când te gândești la lucruri fără precedent în viața ta. Se presupune că meseria se alege o dată-n viață, iar, cel puțin în mediul urban, nu mulți adolescenți intră în câmpul muncii înainte de terminarea liceului.

Viitorul este un fapt sigur. Vom avea viitor, însă depinde de noi cum va arăta acesta. Responsabilitatea propriului viitor poate fi o povară greu de dus. Societatea are deja pretenția ca noi să știm de la o vârstă fragedă care este menirea noastră și ce vrem noi de la acei ani pe care-i vom trăi ca adulți. Încă nu m-am decis ce o să mănânc peste 2 ore, darămite să-mi decid viitorul. Dacă azi vreau să mă fac medic, nu înseamnă că mâine nu voi vrea să devin astronaut.

A lua o asemenea decizie este un act de autocunoaștere. Niște întrebări trebuie puse. Cui i le pui? Unii cer ajutorul părinților, însă unii părinți încearcă mai degrabă să-și impună propriile idealuri, în loc să asculte nevoile copilului lor. Uneori, a întreba prietenii e și mai deficitar. Doar pentru că un prieten merge la facultate undeva și are deja o idee despre cum va arăta viitorul lui, nu înseamnă că același lucru ți se aplică și ție. Ce e de făcut? În acest caz, ar fi contraproductiv să asculți de altcineva în afară de tine.

Gândește-te bine, însă și mâine e o zi. Nu uita, ești om, iar incertitudinea e normală. Viitorul e acolo, te salută prietenos și nu pleacă nicăieri. Te așteaptă să-l apuci și tu de o mânuță și să mergeți amândoi în aventura ce este viața adultă.

Text: Sabina Bonciu
Grafică: Maria Gazibar

Contact Us