De ce simțim nevoia să “măzgălim” pereți?

Ca ființe umane mai mult sau mai puțin spirituale simțim nevoia să fim ascultați și din când în când ne dorim să ne facem ascultați. Unii dintre noi satisfac această nevoie prin street art care, (atenție!) nu este o formă de vandalism.

ártă sf 1 Activitate care folosește mijloace de exprimare specifice pentru a produce valori estetice

VANDALÍSM s. n. Acțiune de distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor (v. b a r b a r ie ); p. ext. distrugere stupidă, fără rost.

În limitele impuse de lege, există pereți destinați lucrărilor stradale și adolescenți încurajați să se exprime în acest fel. Dacă întrebăm artiști urbani, contextul este parte din piesă. Prin artă urbană ințelegem picturi, proiecții, sculpturi, împrejurimile completând semnificația obiectului expus. Este importantă sesizarea faptului că locația aleasă de “graffer” este la fel de semnificativă precum obiectul creației și creatorul în sine. Vorbim despre societate și despre oamenii care încearcă să o schimbe în mai bine prin metode noncomformiste, despre o revitalizare a unor zone neatrăgătoare.

În cadrul festivalurilor de artă urbană se susține creativitatea, se dă o șansa oamenilor să aleagă mesajul spre lume. In câteva zile, cei mai apreciați artiști stradali își proiectează gândurile asupra orașelor mari: Londra, Copenhaga, Stockholm, Montreal, Bristol. Astfel, găsim interpretări ale unor probleme legate de superficialitatea existentă în fiecare dintre noi.

O imagine, o caricatură, câteva cuvinte sau felul în care utilizăm internetul în scopuri negative. Probleme legate de sexism, de rasism, de orientările sexuale – o imagine. Puncte de vedere, contradicții – o imagine. O imagine văzută în grabă pe stradă – povestea unui om și perspectiva sa asupra lumii actuale. Arta urbană se concentrează asupra prezentului, asupra necesității de a sesiza schimbări și de a ne maturiza conștient.

Mai departe de pereți, de oamenii care îi pictează, de mesajul pe care îl transmit, se află persoana care privește. Genul programului: romantic” Am făcut poza pentru Instagram. Mă gândesc. Niște măzgălituri combinate armonios înseamnă mai mult de atât. Trebuie să caut în intensitatea unei imagini, să sap în gânduri care nu îmi aparțin până ceea ce văd mă face măcar puțin mai profundă.

Arta urbană necesită, poate, mai mult curaj decât „celelalte” tipuri de artă: ești mereu pe stradă, supus intemperiilor, sub ochiul omniprezent al… metropolei. Pentru „a măzgăli” legal, ai nevoie de autorizație. Imaginea are la rându-i nevoie de timp pentru a se definitivza și imprima. Tot acest efort este adesea perceput într-un sens negativ. Însă acești oameni desenează ore la rând în spații defavorizate, în cartiere mărginașe, doar pentru a atrage atenția asupra felului în care trăim. Iar acest fapt relevă multe față de atitudinea fiecăruia dintre noi în legătură cu concetățenii noștri. Acești artiști își fac curajul să arate public – prin creațiile lor – ceea ce simt. Ei investesc în binele societății fără să li se ceară acest lucru, acoperind ruinele în culoare. În ciuda tuturor acestor lucruri, unii încă se plâng că „au mai murdărit o stradă”.

Acest articol nu are ca scop încurajarea unor forme de vandalism, din contră, vrea a atrage atenția asupra unor persoane care contribuie la evolutia societății prin forme artistice. Este deci un curcubeu cultural, și trebuie tratat ca atare.

Articol: Diana Tătaru
Foto: Alesia Sora