Despre teatru, cu drag…

Cristian Simion s-a născut în Galați, având o puternică atracție pentru teatru încă din copilărie. Astfel, a urmat cursurile Școlii de Artă din Galați, Facultatea de Teatru din Brăila și a absolvit UNATC din București.

De-alungul carierei sale a fost atât actor de teatru, cât și de film. A participat la înregistrarea dublajelor, dar și la producții TV fiind coprezentator la emisiunea “Suprize, surprize”, iar acum este deschis la o conversație “pe domeniul lui” pentru toți lăzăriștii pasionați de această artă.

Î: Cum a apărut pasiunea pentru actorie și cum a evoluat pe parcurs?

R: Pasiunea pentru teatru a apărut de mic copil, încă din școala generală. Îmi aduc aminte când mergeam cu clasa la teatru și așa a apărut primul fior pentru această artă. De atunci, am început să merg la toate filmele de la cinema, în orașul natal, Galați.

Î: Cum își poate da seama un adolescent că are chemare pentru teatru?

R: Mergând foarte des la spectacole, empatizând cu tot ce se intamplă pe scenă. Arzând, dorind să facă teatru!

Î: Credeți că un tânăr actor își poate îndeplini visul aici, în România?

R: Visul și-l poate îndeplini oriunde, atât timp cât are pasiune pentru ceea ce face. Cred că ai nevoie doar de 1% talent, restul de 99% este munca ta.

Î: Care este prima sau cea mai importantă amintire pe care o aveți legată de teatru?

R: Prima amintire o am din teatrul Nicolae Leonard, teatrul liric musical din Galați, unde am fost o dată cu școala când eram mic. Toți colegii mei erau foarte gălăgioși și obraznici, în timp ce eu priveam hipnotizat spectacolul. Învățătoarea îi spunea mamei mele că eram foarte fascinat, stând cuminte și atent în sala de teatru și că eram singurul elev care nu crea probleme. Asta mi-a rămas întipărit în memorie pâna în prezent.

Î: Ați avut vreo experiență neplăcută în timpul vreunui spectacol?

R: Niciodată nu am avut experiențe neplăcute. Când lucrezi cu profesioniști nu există așa ceva.

Î: Cât de importantă este improvizația în munca unui actor?

R: Improvizația este vitală în timpul repetițiilor, pentru construcția unui rol. Fără improvizație nu ajungi să descoperi personajul.

Î: De-a lungul timpului, ați lucrat atât pe platourile de filmare, cât și la înregistrarea dublajelor, de asemenea sunteți și profesor de teatru. Unde vă simțiți mai în largul dumneavoastră și de ce?

R: Mă simt în largul meu oriunde îmi fac meseria. Nu cred că pot alege. “Profesoratul” este o altă pasiune, dar temporară. În prezent nu mai am elevi cărora să le arăt tainele actoriei, dar poate în viitor o să mă mai întâlnesc cu câțiva elevi pentru a le arăta ceea ce stiu. Poate chiar în cadrul liceului vostru dacă se vor găsi doritori. Cu cea mai mare plăcere aș face spectacole cu ei!

Î: Dacă nu ați fi ales meseria de actor, ce altceva v-ar fi plăcut să faceți?

R: Stomatologie. Îmi place să lucrez cu mâinile, să modelez.

În prezent îl puteți vedea jucând la Teatrul de Revistă Constantin Tănase în piese ca: “Sosesc deseară”, “Aplauze, aplauze”, “Hai, zâmbeşte!” și multe altele.
Vă invităm să le urmăriți, vizionare plăcută!

Text: Daria Comeagă şi Karina Vișan
Sursa foto: http://www.teatrultanase.ro/