Despre revista LZR

Noi despre… noi

De 5 ani reușim să vă ținem la curent cu tot ceea ce este nou în materie de filme, evenimente, cărți și, de ce nu, gânduri. LZR s-a transformat de-a lungul timpului dintr-o revistă a Lazărului, într-o revistă accesibilă tuturor liceenilor.

Suntem un grup de adolescenți autodidacți care, fără traininguri și cursuri pompoase, ne-am însușit jurnalismul. Suntem realiști care au dat tabelul lui Mendeleev și culegerea de matematică (recunoaștem că nu a fost prea greu) pe stilou, deși ca să vă spunem drept, preferăm tastatura. Suntem umaniști care au știut să pună semnul de carte în locul potrivit și au reușit să învețe d-ale informaticii (nu vorbim de Pascal, ci de o anume programare jurnalistică). Și nu ne-am oprit aici!

Reușim prin LZR să spargem tipare și să schimbăm etichete, iar din când în când mai luăm și câte un premiu cât să ne hrănim orgoliul.

Ne-am făcut și pagină de Facebook, ca să vă cunoaştem şi să vă punem la curent cu ultimele noutăţi. Dar apoi ne-am gândit să mergem mai departe (doar suntem lăzăriști și avem și noi pretenţiile noastre). Aşa că ne-a venit ideea de-a face site-ul revistei LZR. De acum aveţi mai multe articole, mai multe subiecte de dezbătut cu prietenii în pauze şi un flux continuu de ştiri, pentru ca voi, lăzăriștilor și nu numai, să fiți mereu la curent cu tot ce se întâmplă (cine ştie, poate că într-o bună zi vei ajunge să-l întreci chiar şi pe nea’ Săndel — simbolul Lazărului — cu agenda lui).

Distincții

 

În presă

[…] Fără să fi făcut nici cea mai scurtă și rapidă școală de presă, ați intuit, cu fluierul jurnalistului autentic, de bun gust și perfect informat, să vă alegeți temele și subiectele articolelor. […]

[…] Am lăsat la urmă meritul cel mai important, după cum cred. Fie că au trecut, fie că nu, prin „Lazăr“, ca elevi în cea mai mirabilă (și fecundă în vise vîrstă a vieții, cititorii voștri (un sfat și o dorință: aveți grijă să difuzați cît mai departe revista, și tipărită, și online) descoperă „miracolul” care îi face pe lăzăriști solidari între ei și prietenos deschiși cu toți ceilalți din afara lor. „Miracolul” are un nume: spiritul „Lazărului“, la fel cum vorbim de spiritul Crăciunului.

Cine a trecut în viață prin „Lazăr” se cunoaște, adică se recunoaște. Revista voastră, între alte zeci și sute bune de reviste școlare din prezent, o arată cu prisosință. Spiritul LZR: te îndeamnă să fii bun și mai bun. Sau cu vorbele lăzăriștilor înșiși, inscripționate lîngă inimioarele roșii ce înconjoară tandru consoanele simbol: Good. Better. 

Pentru a citi întregul articol al lui Liviu Franga despre noi, apărut în Timpul, dați click pe imaginea alăturată.

 

În săptămîna 9-13 mai, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti a organizat proiectul interregional „Valori, practici şi norme ale jurnalismului de calitate“, alături de Colegiul Naţional „Andrei Şaguna“ din Braşov. Proiectul a avut drept beneficiari elevii din colectivele redacţionale ale revistelor din cele două licee, LZR şi Puls. Principalele obiective ale acestuia au fost dezvoltarea deprinderilor de redactare a textelor jurnalistice, dezvoltarea abilităţilor de a proiecta şi de a desfăşura în echipă activităţi de creaţie la elevi, formarea şi dezvoltarea gîndirii critice, a strategiilor şi a tehnicilor de argumentare, contribuţia la formarea unei culturi democratice în şcolile partenere. Programul a cuprins atît observarea „pe teren“ a activităţilor şi a proiectelor de la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“ (parada de 9 Mai, Festivalul de Arte pentru Liceeni „Florian Pittiş“), cît şi activităţi specifice jurnalismului: o vizită la Casa Radio, două workshopuri susţinute de Mihaela Georgescu şi Liviu Ardelean, studenţi la Jurnalism (care au vorbit despre genurile jurnalistice: relatare, reportaj şi interviu), conferinţa intitulată chiar Valori, practici şi norme ale jurnalismului de calitate, la care au participat Grigore Cartianu, redactor-şef la Adevărul, Ovidiu Şimonca, redactor-şef adjunct la Observator cultural, şi Horaţiu Pepine, corespondent Deutsche Welle – redacţia în limba română.

Lăzăriştii şi şaguniştii au lucrat împreună şi s-au distrat împreună, iar produsul final al acestui schimb de experienţă, suplimentul comun al celor două reviste, LZR-Puls, este o frumoasă expresie a prieteniei între adolescenţi inteligenţi şi creativi, o demonstraţie a faptului că nu e deloc întîmplător că ei sînt elevi a două dintre cele mai bune şcoli din ţară. [link]

Alături puteți vedea, dând click, suplimentul LZR-Puls.  Observatorul cultural

 

 

Încă de pe pagina 2, descoperi că „LZR“ este altfel. O poză a profesorilor şi a domnului director, într-o ipostază de Halloween, diferită faţă de cea a profesorilor din spatele catedrei ce au catalogul în faţă. Când am văzut a treia pagină, plăcută ne-a fost surpriza să o găsim în calitate de redactor-şef pe fosta noastră colegă Iwada Ana-Maria. Ne bucurăm că experienţa din „Teen Press“ i-a prins atât de bine acesteia şi suntem siguri că a adus în „LZR“ cel puţin o bucăţică din spiritul „Teen Press“.

Răsfoind revista nu poţi decât să zâmbeşti când observi evoluţia din punctul de vedere al tehoredactării. E un nou pas pentru revista liceului, un pas în care s-a renunţat la tehnoredactarea „comunistă“ de tip „word“ şi s-a adoptat o atitudine mult mai profesională. Bravo, „LZR“!

Citește întregul review pe TeenPress.

Sperăm să vă placă şi aşteptăm părerile, comentariile şi sugestiile voastre, cu promisiunea de a le răspunde cât mai repede posibil.

Pin It on Pinterest

Share This