Globul de cristal


Grafică: Maria Zybaczynski

Tehnoredactor: Daria Motoc

Din ce în ce mai des, în ultimele două (aproape trei luni acum) de când am început liceul, m-am găsit din ce în ce mai des folosind transportul în comun din București. Așa cum e normal. Și, ca orice bucureștean care se respectă, în toate mijloacele de transport, fie că este autobuzul 331 care te duce la Romană sau tramvaiul 24 care mă duce la liceu de la începutul clasei a noua, tramvaiul care oprește la Victoriei, la Academia Mega Image, și la Shaorma Orient, îmi petrec timpul cu căștile înfipte adânc în urechi, cu muzica la maxim, pentru a evita orice contact cu orice posibilă persoană. Pentru că, după cum știm toți, dacă în București vorbești pe stradă cu cineva, nu e de bine.

Am mai încercat de vreo câteva ori să ascult podcasturi, dar cu cvasiADHD-ul meu e destul de greu să fiu atent la ce se vorbește. Așa că eu continui să mă folosesc de muzică pentru a minimaliza contactul cu restul bucureștenilor. Playlistul meu este, descris cu cât mai puține cuvinte posibil, un bâlci. Sunt genul de persoană care ascultă toate tipurile de muzică, așa că lista de melodii pe care le ascult zilnic este…pestriță, ca să zic așa. Uitându-mă la melodiile pe care le-am ascultat astăzi, 30 octombrie 2020, sunt: „Black Velvet”, de Alannah Myles, „Never go back”, de la Dennis Lloyd, „Victoria ta” de la Vama și „Căpitane, Raportez” de la Paraziții. De asemenea, este și „Chef de chef” acolo, pentru că tocmai îmi terminasem de spus discursul la evenimentul TedEd Lazăr și simțeam nevoia de a sărbători.

Printre toate melodiile pe care le ascult zilnic, este una care apare din ce în ce mai des, o perlă pe care am descoperit-o de puțin timp, prin intermediul recomandărilor de pe Youtube. O melodie din anul 2014, intitulată „Globul De Cristal”. Nu știu sigur câți oameni cunosc această melodie de la Vlad Dobrescu (cu DOC și Deliric), dar vă recomand, în vederea continuării citirii acestui articol, să v-o puneți pe fundal, pentru a vă pune în atmosfera pe care o să încerc (și, sper eu, reușesc) să o construiesc și să v-o transmit cu ajutorul rândurilor următoare.

Sincer să fiu cu voi, nu știu sigur ce mă atrage atât de mult la acest cântec. Poate că e beat-ul de pe fundal, vocea din refren, atmosfera nesigură pe care o emană sau pur și simplu îmi sună bine, dar mereu când îmi pun în căștile AKG la maxim muzica, versurile sunt cele care răsar de absolut fiecare dată. Multe alte melodii au versuri goale, fără esență, fără substanță, aceleași două cuvinte ce încep cu litera „G” fiind repetate din nou și din nou și din nou și din nou (cuvinte pe care refuz să le zic, dar vă pot spune că rimează cu tucci și bang). Prin marea de melodii simpliste (ca să folosesc un cuvânt frumos), „Globul de cristal” se detașează, vorbind despre viitorul nesigur și întunecat pe care Vlad Dobrescu și ceilalți îl văd. Și atunci m-am așezat (ipotetic vorbind, pentru că deja stăteam jos ca să scriu) și am m-am gândit oare cum va fi viitorul nostru, al generațiilor Y și Z, atâta timp cât noi, ca umanitate, vom continua pe cărarea pe care am început să o mergem, îndreptându-se către capătul prăpastiei.

Să ne gândim cea mai urgentă problemă care ne paște pe noi, umanitatea, cetățenii planetei Pământ – încălzirea globală. Bănuiesc că cei mai mulți oamenii care vor citi acest articol sunt (mai mult sau mai puțin) la curent cu această problemă. Dar poate că sunt oameni care vor citi aceste rânduri și vor spune: „Încălzirea globală este o minciună inventată de companiile de aer condiționat ca să vândă mai multe instalații de aer condiționat, la fel cum timpul a fost inventat de companiile de ceasuri ca să-și vândă produsul.”. Vouă, dragilor, v-aș spune „ching chong your opinion is wrong”, dar din fericire nu o să mă văd cu voi ca să vă pot informa de acest fapt.

Hai să vedem ce se va întâmpla dacă încălzirea globală va continua în același ritm în viitor. Dacă în următorii ani, vom consuma toate resursele de cărbune și gaze naturale de pe planetă, vom duce la topirea calotei glaciare aproape în totalitate. Asta va duce, la rândul ei, la creșterea nivelului mărilor cu până la 50 de metri, multe orașe de coastă ajungând pe fundul mării, printre care New York, Paris, Londra, Tokyo sau Miami. Miliarde de oameni ar muri sau ar dispărea în urma unui astfel de eveniment. Mulți oameni aleg să se gândească numai la gheața care s-ar topi, dar multe alte aspecte sunt ignorate, sau puse deoparte. Dar nu ar fi bine să ignorăm și alte detalii: multe habitate ar deveni prea calde sau prea umede pentru orice fel de animale sau plante, ce va duce la multe specii la o dispariție prematură. De asemenea, multe culturi de fructe și legume vor fi distruse în urma schimbărilor climatice ce se vor produce, economia multor țări ducându-se pe apa sâmbetei, cu tot cu stabilitatea socială și cu pacea în multe regiuni instabile de pe pământ ar dispărea, războaie pentru resurse devenind ceva normal între țări, dar și grupări sociale deja formate, sau care se vor forma. Ar fi o catastrofă, o adevărată apocalipsă cum sunt cele pe care le vedem în filme și în seriale din ce în ce mai des.

Cu toții știm că sursa principală a încălzirii globale este emiterea așa-numitelor „greenhouse gases”, dioxidul de carbon și alte gaze nocive ce distrug pătura de ozon care acoperă planeta noastră. De ani întregi acest fapt a fost cunoscut, dar în loc ca marile uzine și corporații să încerce să oprească (sau măcar, să limiteze) emiterea în atmosferă a acestor substanțe, utilizarea și risipirea acestora a crescut exponențial: în anul 2019, se estimează că au fost eliminate în atmosferă aproximativ 37 de miliarde de tone de CO2 , aproape dublu față de anul 2000.

Dar hai să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar face rost de o sursă de energie inepuizabilă (primită de la extratereștrii, inventată de un cercetător american sau găsită sub ruinele de la Sarmizegetusa), pe care am folosi-o pentru a ne face societatea să meargă înainte. Acest fapt ar ajuta să scăpăm de dependența noastră de combustibil emițător de carbon, dar va opri oare încălzirea globală? Răspunsul este… nu chiar. 90% din căldura primită de Terra, care nu este necesară pentru supraviețuirea organismelor pe pământ (numită, extrem de simpatic, extra-căldură) continuă să fie înmagazinată în oceanele și mările de pe Pământ. Chiar dacă am opri emiterea de dioxid de carbon în atmosferă, acest fapt nu va opri încălzirea globală, deoarece, pentru mulți ani, oceanele vor fi nevoite să „dea afară” căldura lor suplimentară păstrată. De asemenea, moleculele de dioxid de carbon care încă se găsesc în atmosferă au o durată de viață grețos de lungă. Dacă acum am arde 5 litri de benzină, am elibera în atmosferă aproximativ 45 de kilograme de CO2 . În anul 3000, din cele 45 de kilograme încă vor mai rămâne aproximativ 18 kg de gaz nociv în atmosferă.

Acum, deși ce am descris până acum nu pare atât de mult o alternativă atât de bună, trebuie menționat că oprirea emisiilor de carbon va avea și multe efecte imediate extrem de bune: poluarea aerului în zone cum ar fi Beijing sau alte orașe extrem de poluate este cauza a cel puțin 5 milioane de decese anual. Oprirea emiterii gazelor de seră va curăța aerul și va îmbunătăți sănătatea multor oameni în jurul lumii.

Pentru final, nu vreau să intru atât de mult în zona activismului și să am un paragraf extrem de lung care dă impresia că este scris de Greta Thunberg în care să explic cum ar trebui să dăm oamenii de la putere jos de pe tronul lor și să preluăm noi, tineretul, controlul ca să ne salvăm planeta. Consider că datele pe care le-am scris mai sus explică destul de clar situația neplăcută (puțin spus) în care ne aflăm. Nu sunt clarvăzător, nu sunt în poziția în care pot spune cum vor decurge lucrurile în viitor. Dar, până atunci…

„O să-ncerc să citesc viitoru’-n globu’ ăst-al meu

Ca să văd de-o să fie mai ușor sau dacă o s-o ducem mai greu

Dar, pentru moment, întreaga lume-o să mă creadă nebun

Până când o să se-ntâmple exact ce spun

Că imaginile-ncep să-mi apară din ce în ce mai clar

În globul ăsta de cristal.”