Care e faza cu sexismul vestimentar?

Foto: Diana Ciupercă

Tehnoredactor: Irina Dumitrescu

Hainele. Putem să le vedem ca simple bucăți de material, modalități sofisticate de a-ți arunca economiile pe geam sau opere de artă neînțelese, dar cred că suntem de acord asupra unui aspect: hainele, colorate, decoltate sau chicioase, ne ajută să ne afirmăm personalitatea. Din păcate, mai nou, industria vestimentară a devenit o modalitate prin care în societate se afirmă idei sexiste și învechite.

Una dintre problemele principale cu care se confruntă adolescenții și, mai ales, fetele din ziua de azi, este veșnica întrebare ,, „outfit-ul” meu de azi va fi comentat când ajung la școală?”. Orice instituție educațională are în regulamentul școlar și o rubrică de îmbrăcăminte, ce prevede o mulțime de reguli pentru fete (să nu vină cu bijuterii, decolteuri, maieuri, fuste care se termină mai sus de genunchi, pantaloni mulați, pantaloni scurți, unghii vopsite sau machiaj exagerat), pe când la băieți singura regulă este de nu a veni cu părul vopsit în culori țipătoare.

Oamenii care se află în spatele acestor reguli, când sunt întrebați despre cauza unui asemenea regulament, susțin că decolteul sau picioarele unei fete ar atrage prea multă atenție și i-ar împiedica pe restul colegilor din a se concentra pe adevăratul scop pentru care au venit la școală: pentru a învăța. Din păcate, acest regulament nu mai este o manifestare a ordinii și a decenței, ci reprezintă o presiune constantă ce stă pe umerii adolescentelor. Dacă atenția la ore este problema, atunci de ce nu ne concentrăm pe educarea băieților în loc să pedepsim fetele pentru simplul motiv că au un corp? De ce nu ne concentrăm pe explicarea faptului că sexualizarea fără consimțământ a unei ființe umane este greșită în loc să ne prefacem că hainele sunt de vină? Și cum putem să sperăm că va fi vreodată egalitate între sexe dacă chiar și un regulament școlar dictează opusul?

Când vorbim despre îmbrăcăminte, ați crede că femeile au un avantaj, din moment ce majoritatea designerilor se concentrează mai mult pe moda feminină, dar veți fi șocați să aflați că, deși femeile au mai multe „variante” de vestimentație, acestea pot purta doar anumite lucruri pentru a fi percepute „adecvate” de către restul oamenilor (femeile trebuie să se îmbrace elegant, în rochii sau fuste pentru a fi „feminine”, hainele pe care le poartă să nu fie largi, deoarece acestea vor arăta „ca un băiat”, dar nu trebuie să fie nici prea strâmte deoarece „trebuie să lase loc imaginației”). Pe de altă parte, sexismul vestimentar poate fi observat și când vorbim despre moda bărbătească, însă ce consideră majoritatea lumii a fi neplăcut ochiului la cum se îmbracă bărbații sunt de obicei lucruri considerate specifice femeiești (de exemplu bărbații nu pot purta roz „pentru că este culoare de fete” sau costumul tradițional scoțian, ce a ajuns să fie batjocorit în diferite țări de pe glob pentru simplul fapt că include o fustă, un accesoriu vestimentar ce este considerat „feminin”).

Când lucrurile sunt spuse așa, putem concluziona că aceste stereotipuri vestimentare ce sunt impuse în societate au început de la conceptul prost înțeles de „feminitate”. Mai nou, această noțiune este percepută ca fiind definită de culori pale, haine ce avantajează corpul stereotip de femeie și eleganță vestimentară. Totuși, nu toate femeile se simt confortabil în asemenea haine, și cum poate ceva să fie feminin dacă nu toate femeile îl apreciază?

Să luăm un exemplu. Dacă ar fi să vedeți 2 femei pe stradă: una purtând o rochie de vară roz și alta purtând un tricou negru cu blugi, de care ați spune că este mai feminină? Dacă ar fi să răspundeți automat, bazându-vă pe ceea ce v-a fost dictat de mici, răspunsul vostru ar fi prima femeie, însă dacă ați încerca să priviți situația cu alți ochi, ați spune că ambele femei sunt la fel de feminine pentru simplul fapt că amândouă sunt femei. Putem aplica acest exercițiu și când vorbim despre bărbați, deoarece un bărbat într-o fustă, chiar dacă este o haină purtată mai des de femei, este la fel de masculin ca un bărbat îmbrăcat în blugi.

Când vorbim de vestimentație, ar trebui să nu mai încercăm să ne marginalizăm unii pe alții prin concepte abstracte precum masculinitate și feminitate și în schimb să ne bucurăm de oportunitatea de a ne exprima pe noi înșine prin niște bucăți de material colorate. Ar trebui să nu mai luăm așa în serios lumea din jurul nostru și să realizăm că singura modalitate prin care putem atinge fericirea în această viață este prin a rămâne sinceri cu noi înșine, indiferent dacă adevărații noi poartă roz sau negru, fustă sau pantaloni, rochie sau salopetă, geantă sau borsetă.