Bullying-ul individual


Tehnoredactor: Iacob David
Grafică: Alexandra Onofreiciuc

Ne întâlnim des cu această noțiune, respectiv acest fenomen. Bullying-ul individual reprezintă agresiunea și batjocura, la un nivel mai mic însă. Încă din copilărie și până acum, în perioada de adolescență, ne-am confruntat cu persoane ce se foloseau de vulnerabilitatea noastră pentru a ne crea disconfort. Există trei categorii de persoane care iau parte la acest fenomen: bully-ul, victima și observatorul. Vă sună cunoscută această situație? Poate de pe holul școlii, poate de la colțul străzii sau chiar din cartea cu povești din biblioteca prăfuită? Orice poveste ni se citea când eram copii avea în centrul acțiunii trei frați sau surori, iar mezinul era mereu victima și cel mai înțelept dintre toți. Morala era că, indiferent de situație modul în care ești agresat nu te definește. Cu toții putem depăși momentul.

Tu în ce categorie te încadrezi? Deși vei încerca să te justifici, toți am avut fiecare dintre cele trei roluri. Nu suntem doar niște victime neînțelese, suntem cei care provoacă durere, dar cel mai important: suntem cei care observă totul la colțul străzii, pe holul liceului – ne gândim că nu este bine ceea ce se întâmplă, dar nu facem nimic să oprim asta. Și noi, observatorii, suntem un bully în felul nostru.

Desigur, te-ai simțit „cool” că ai avut o replică bună și ai fost apreciat de grupul tău de prieteni, așa cum îl numești, dar te-ai gândit vreodată la consecințele ce urmează? Da, te-ai luat de cel fragil, din ultima bancă, care preferă să stea singur în majoritatea timpului, dar te- ai gândit că se află într-o perioadă nu prea bună din viața lui? „E la caterincă.” Te-ai asigurat că știe? Sau că îți permiți să faci o așa glumă? Nu, exact. Ai avut parte de aplauze din partea „prietenilor”, care aparent te apreciază doar pentru abuzul asupra persoanelor din jurul tău care nu ți-au greșit cu nimic. E aceasta cumva metoda ta de a-ți reproșa ceva ce n-ai curaj, așa ca o arunci primului venit care-ți dă impresia că e vulnerabil? Ai ego-ul hrănit, pe când celălalt căruia „i-ai zis-o” dezvoltă stări de anxietate, poate chiar de depresie. Te-ai luat de aspectul fizic, în timp ce el va ajunge să urască ceea ce vede în oglindă. Te face fericit? Nu ți- a răspuns, s-a blocat și acum suferă, e ceva mult mai complex ce provine din cele 2 fraze pe care i le-ai adresat. Ți-ai continuat ziua cum o faci de fiecare dată, dar i-ai stricat-o lui. Nu se va mai putea concentra la oră, deoarece i-ai pus piedică si ai ras de ochelarii lui la colțul liceului. Va ajunge acasă și nu va zice nimănui ce i s-a întâmplat, din rușine sau poate frica de a nu da ocazia altcuiva să o facă. Se va gândi, în schimb, de ce? Așa că te întreb și eu: de ce? Psihologii declară că motivele variază: de la nevoia constantă de validare, la lipsa de afecțiune din partea părinților. De asemenea, bully-ul a avut cândva rolul de victimă, așa că, gândește-te bine înainte să te iei de cineva, îl poți transforma într-o variantă de a ta mult mai rea.

De-a lungul timpului, mai multe campanii au avut tentativa de a încerca să schimbe ceva, unele poate chiar au avut o fărâmă de succes, dar în realitatea de astăzi un număr semnificativ de adolescenți și nu numai, se confruntă cu depresia cauzată de bullying.

„Cum poate fi oprit?” Prin educația primită acasă, evident. Dar cum poți să ai așteptarea de a avea respect de la un copil care a primit și el la rândul lui bully în loc de educație? În niciun caz nu trebuie să luăm apărarea persoanei cu rolul de bully, dar până și psihologii, care au întâlnit mulți pacienți cu această problemă, au spus că nu poți înțelege bullying-ul în totalitate până nu ești cel care îl cauzează. Aceasta este partea grea. Trebuie să provoci durere pentru a înțelege ambele puncte de vedere. E ca un cerc vicios – îl primești, nu suporți să îl ai, așa că simți nevoia de a îl da mai departe. Bullying-ul se învață în familie și se răspândește mai repede decât te-ai putea gândi. Oricât te schimbi și reușești să te realizezi în viață, sentimentul de vinovăție te va distruge ușor ușor. De ce? E foarte posibil să fi distrus viața cuiva. Cineva care avea potențial și vise, așa cum ai și tu și toată lumea, până la urmă. Desigur, există o explicație logică ce poate iți justifică comportamentul, însă și persoana pe care o „ataci” duce niște lupte interioare crunte despre care nu știi absolut nimic. Poate nici ea nu știe, iar tu le-ai adus la iveală. Acum luptă, dar nu ai garanția ca într-o zi normală pentru tine, ea va decide să renunțe. Nu știi niciodată cum cuvintele tale pot fi decisive legat de viața cuiva. Nu vrei să ai acest rol, nu vrei să simți vinovăție pentru tot restul vieții și, în adâncul tău, nu dorești un așa rău cuiva. Așa că fii amabil! Nu ai idee cât de mult poate schimba decizia unei persoane un simplu gând bun pe care-l primește de la un străin sau un prieten.

Este o problemă reală, gravă, căreia nu i se acordă suficientă atenție. Ar fi absurd să credem că un articol va face o schimbare – dar împreună putem reuși. Cereți ajutor pentru a vă rezolva problemele, nu le aruncați asupra altcuiva. Fiți amabili cu cei din jurul vostru și, cel mai important, nu mai treceți cu vederea situațiile de genul. Pentru că și a fi observator e un mare rol în răspândirea „virusului”. Mă gândesc acum la băiatul de la colțul școlii. Oare ce face? O fi bine? Nici eu nu știu…