Acest articol nu este disponibil

Grafică: Larisa Sîrbu
Tehnoredactor: Chiriac Daria

YouTube a reprezentat dintotdeauna un element esențial în viețile noastre, încă de când ne uitam la Mo și Foca în clasa a patra, până în zilele de azi când, presați de propria „eminență” și dorință nestăpânită de a duce mai departe moștenirea culturii românești, căutăm acel film făcut în anii ’70 care rezumă întreg romanul din care dăm test a doua zi. Cu siguranță acesta poartă pentru toată lumea valoare „sentimentală” sau cel puțin practică, dar ce se întamplă atunci când platforma pe care „oricine poate ajunge renumit din a face ceea ce îi place”, și pe care atâtea amintiri au fost clădite prin conținutul creativ postat ani la rând, se transformă într-un joc de „ruleta rusească” în care, literalmente, viața îți este pusă la bătaie?

Problema ce se află în mijlocul furtunii de conflicte legale, tweet-uri pasiv agresive și canaluri furioase, care continuă de 4 ani, este sistemul de reguli stabilit de YouTube. Măsurile în sine nu ar fi fost problema la început, ci aplicarea neregulată a acestora, mai exact persecutarea creatorilor care nu au încălcat niciuna dintre acestea, în contrast cu lipsa de interes pe care platforma îl acordă indivizilor care nu ezită sa comită acte ilegale pentru niște bani și “faimă”. Dintre aceste reglementări am sa amintesc câteva.

Probabil regula care a cauzat cel mai mare val de controverse, legea drepturilor de autor, enunță destul de clar diferențele dintre uz justificat și furt de conținut. În timp ce majoritatea problemelor sunt cauzate de corporații care au impresia că dețin universul sau de indivizi care vor doar să le facă viața grea fără motiv altor persoane, sistemul de revendicare a drepturilor dezvoltat de YouTube permite și încurajează aceste neînțelegeri. Astfel se ajunge în punctul în care avem oameni care își exercită inexistentele „drepturi de autor”, fără a prezenta niciun fel de dovezi, numai pentru a lua banii produși de videoclip în următoarele câteva zile, timp în care creatorul respectiv încearcă să lămurească situația. Prin absurd, poate că YouTube trebuie să se supună acestor condiții pentru a continuă să existe ca afacere, dar asta nu schimbă existența altor probleme precum a canalelor de reacții. Încălcând toate regulile de uz justificat (folosirea întregii lucrări, lipsa de contribuire cu orice element original, etc.), aceștia își motivează privirea dezinteresată, menținută pe tot parcursul videoclipului, pe durata căruia nu scot un singur cuvânt, ca „recenzie tăcută”, continuând să câștige bani de pe urma muncii altor persoane, fără a avea de a face cu repercursiunile normale.

Acum că am terminat să mă joc de-a avocatul, evident, orice act de violență sau care încurajează violența este interzis să existe pe platformă, iar zecile de canale active, operate de agresori de animale vă pot confirma. După ani întregi de așteptare, timp în care comunitatea a continuat să raporteze indivizii și să semnaleze problema care devenea din ce în ce mai proeminentă, YouTube a reușit sa identifice sursa „trend-ului” bolnav… nu, poate chiar rădăcina răului universal: un filmuleț, postat în urmă cu șase ani, în care câțiva oameni îmbrăcați în personaje din desene animate se prefaceau că ar „lua la palme” o altă persoană. În ciuda minciunilor pe care le auziți, acesta este adevăratul „păcat strămoșesc”. Cazul a fost făcut popular de creatori cunoscuți a căror videoclipuri conținând episodul respectiv au fost îndepărtate fără niciun avertisment, însoțite de un „strike”.

Având în vedere că 3 strike-uri duc la închiderea definitivă a unui canal, nu este un subiect care trebuie tratat cu neglijență, mai ales dacă platforma constituie principala sursă de venit a persoanei respective. Youtuberii, mai mult ca niciodată, se află în ipostaza de a-și filtra tipul de conținut. Videoclipul nu poate fi atât de violent și atroce precum SpongeBob mimând un pumn în fața altui om aleatoriu, dar nici atât de pueril precum culori, animații sau distracție, având în vedere legea COPPA. Orice tip de creații care ar sugera atragereaunui segment de vârstă de sub 13 ani nu va beneficia de suportul sponsorilor care își personalizează reclamele pentru o anumită audiență, deoarece ,,copiii sunt ușor influențabili” și oricând ar putea șterpeli cardul de credit al lui mami pentru a trăi ca în Dubai pe Roblox. Această fracțiune reprezintă în jur de 90% din încasările totale ale unui creator. Probabil YouTube nu ar fi trebuit să se laude cu statisticile lor de preșcolari (ilegal) activi pe platformă și să atragă atenția Comisiei Federale de Comerț care a instituit ca efect legea respectivă. Deși în urmă cu câteva luni situația semăna mai mult cu începutul unei apocalipse fondate pe noțiuni și reguli gri, momentan ce este considerat conținut acceptabil este destul de clar explicat, deși toată lumea este de acord că întreaga situație putea fi evitată dacă YouTube și-ar fi jucat cărțile mai bine… adică să nu folosească încălcarea legii pe post de campanie publicitară.

Dacă nu a fost făcut clar că lista de priorități ale companiei nu este pusă în ordine, măsurile privind spamul, termen sub umbrelă căruia intra atât informații repetitive, cât și înșelătoare, sunt un altfel de „absurd”. Avem youtuberi ca Prank Invasion, care au inventat și perfecționat clickbait-ul rafinat de forma „GONE SEXUAL” și care reciclează aceleași videoclipuri de măcar câteva ori pe lună. Cetățeni remarcabili, protejând planeta de conținut creativ care necesită efort, un exemplu pentru oamenii care iresponsabil includ mai mult de 5 emoji-uri per comentariu în timpul unui live stream. Adevărat, conturile lor Google au fost șterse definitiv, dar asta primești dacă îți „spamezi” emoji-urile cu Markiplier în chat, răufăcătorule.

Surprinzător însă, lipsa de comunicare dintre comunitate și YouTube pornește mai întâi dinăuntrul organizației . Departamentele sunt atât de izolate unele de altele, încât este aproape imposibil să ia legătura între ele și să ajungă la un compromis util în cadrul luării unei decizii, mai ales când diviziile respective nu doresc să coopereze în primul rând. Faptul că trebuie să existe mici „războaie civile” în inima companiei pentru a se lua hotărâri mai limpede ca ziua este alarmant. Totul devine clar atunci când aflăm că orice departament se poate „juca de-a CEO”, adevărata problemă care bântuie culisele YouTube-ului.

Deși câțiva creatori populari au ales să părăsească mediul în favoarea unor alte platforme, este foarte puțin probabil ca o organizație atât de influentă precum YouTube să poată fi înlocuită de un alt serviciu similar. Este parte din rutina noastră zilnică, care nu se va schimba prea curând, dar până la urmă nimic nu este bătut în cuie, mai ales dacă nimeni nu acționează pentru a încerca să îndrepte situația actuală.

Critica acumulată pe parcursul ultimelor luni cu siguranță a mobilizat YouTube să ia măsuri. Pe viitor aceștia au în vedere reformarea companiei din interior în afară, deoarece chiar dacă în ultimii ani au părut că ar „face naveta” între extremitățile motto-ului „Broadcast yourself!”, nici dacă și-ar dori, utilizatorii și dorințele acestora nu pot fi neglijați. În final, ce este un creator fără o audiență?