A 8-a minune a lumii: metroul Drumul Taberei

Grafică: Diana Ursu-Vdovicenco
Tehnoredactor: Alexia Mănica

Acest articol este scris la LZR Open Day, care a avut loc pe 4 octombrie. Arătând atmosfera unită din cadrul revistei, am decis să scriem împreună un articol: 22 de oameni, membrii board-ului și persoanele participante. În cadrul LZR Open Day, fiecare departament a organizat un workshop, contribuind la realizarea acestui articol (redacție – grafică – promovarea articolului), precum un joc de telefonul fără fir. Pentru că este o zi atât de specială, am ales un subiect pe măsură: metroul Drumul Taberei.

Noiembrie 2011  încep lucrările magistralei 5. Septembrie 2020  este inaugurat metroul. 1 octombrie 2020 la stația Eroilor plouă din tavan. Că a durat 9 ani în loc de 3, știe toată lumea, dar noi am decis, ca de fiecare dată, să facem haz de necaz. Astfel, structurat în funcție de ideile primite la workshop, articolul are două scopuri: amuzamentul cititorilor și rezumatul procesului de construcție a doar 7 km de garnitură.

De ce a durat atât de mult? – vă întrebați. Clar nu pentru că au fost nevoiți să izoleze bine conductele de apă. Nu analizați situația în adevărata ei înfățișare: pentru că motivele evocate de oficiali uneori nu aveau sens, noi credem că impostorii din Among Us au sabotat proiectul. Urmează să le trimitem un mail celor de la InnerSloth, în care să prezentăm contextul și să le sugerăm să facă o mapă nouă, după fișa de proiect a metroului. Însă lăsând gluma la o parte, dacă ai fost la deschiderea metroului pe 15 septembrie, șansele să fi făcut douăzeci de instastory-uri sunt aproape maxime. Persoanele care au pozat fiecare unghi al stațiilor sunt probabil aceleași persoane care pozau în neștire inaugurarea fântânilor de la Unirii. Dar e un privilegiu, știu, așteptarea ne-a făcut să vedem momentul deschiderii aproape imposibil, să ne simțim cu adevărat bucureșteni. Mai e cineva ca noi? Până la urmă, ce înseamnă să faci o poză pe Marte ca cetățean american, când poți să locuiești în Drumul  Taberei și să faci una la cupola de la Eroilor? Mai mult de atât, le dăm și lecții americanilor, pentru că nu ne descălțăm doar la intrarea în casă, ci și la metrou. De aici au pornit o mulțime de meme-uri cu persoane care își dădeau pantofii jos, arătând, prin umorul specific românesc, de fapt, cât de dezamăgiți sunt de faptul ca 7 km au durat atât. După 9 ani putem în sfârșit să întrebăm 100 de români ce părere au despre M5:  doar unul a putut să răspundă, pentru că restul nu își purtau aparatele auditive.

            Acum, noi, români fiind, reușim să găsim în orice situație un lucru care să ne facă să zâmbim și să vedem partea plină a paharului. „Facem haz de necaz”, cum e vorba aceea din popor. Dar dacă stăm și ne uităm la imaginea de ansamblu, dacă, pentru un moment, vedem pădurea, nu copacii, dacă trecem dincolo de meme-urile cu oamenii care se descălțau la intrare ca la intrarea în Templul lui Solomon, dincolo de entuziasmul din spatele pseudo-influcencerilor care făceau live la Eroilor și la Tudor Vladimirescu, putem să vedem o realitate care nu este atât de roz. Pe garnitură circulă trenuri Bombardier, celelalte magistrale fiind suplimentate cu cele din vremea comunismului. O conductă de apă s-a spart după 2 săptămâni de la inaugurare: magistrala este nouă, dar vechile întârzieri rămân. Copiii erau la grădiniță când ziceau oficialii că mai au puțin și termină lucrările: 2011? ne vedem în 2020. Așa că, având lecția învățată, ne gândim că poate când o sa terminăm facultatea vom putea merge până la Otopeni cu metroul, să ne simțim și noi oameni. Vorbind de oameni, lucrurile s-au schimbat în ceea ce privește locuitorii cartierului. Drumul Taberei a avut o „schimbare de look” extremă de când metroul a fost inaugurat: când ziceai că locuiești aici, erai privit puțin ciudat, fiind un cartier pe care parcă nu-l accepta nici București, nici Ilfov. Acum, cu deschiderea Magistralei 5 Drumul Taberei, cască ochii lumea la tine de parcă ești un star rock din Malibu. Nu mai vorbim de chiriile care au crescut considerabil de când cu integrarea cartierului în mapa reală a Bucureștiului.

            Cu tot fastul cu care magistrala a fost inaugurată, întreaga linie este înconjurată de o ceață, o atmosferă greu de descris, îmbibată cu melancolie, așteptări neîndeplinite și lipsă de speranță. E un subiect care leagă o comunitate (cetățenii bucureșteni), care a alcătuit motivul atâtor ironii bune. Dar, în spatele tuturor meme-urilor, glumițelor și live-urilor, Magistrala 5 Drumul Taberei rămâne încă o cărămidă în zidul ,,Lasă, că facem mâine!” al României.