CĂLĂTOR ÎN PANDEMIE

Măști, dezinfectante, mănuși chirurgicale, pelerine de ploaie, viziere, combinezoane; cam așa arată bagajul oricărui om ce are curajul de a călători în timpul pandemiei actuale. Ce e drept, destinațiile sunt puține din cauza restricțiilor ce apar zi de zi, iar mijloacele de a ajunge acolo se rezumă, de cele mai multe ori, la mașină. Săptămânal aflăm că o nouă țară ne-a oprit tranzitul sau că ne cere un test PCR negativ făcut cu 48 de ore înainte, lucru greu de obținut fără o programare cu luni în avans. Însă, pentru pasionații de călătorie, chiar și aceste condiții dificile le oferă o adevărată doză de adrenalină.

Experiența mea a început în parcarea Aeroportului Internațional Henri Coandă, acolo unde se aplică o măsură atipică: așteptarea în niște corturi pentru a efectua check-in-ul. Recunosc că peisajul era total diferit, nefiind vreodată obișnuit să aștept afară pentru a-mi lăsa bagajele de cală. În timp ce stăteam pe unul dintre scaune, gândindu-mă la norocul pe care l-am avut (de a reuși să plec înainte ca zborul meu să fie anulat sau să am nevoie de un test negativ), un angajat a început să strige: „Atena, pasagerii pentru Atena sunt rugați să se alinieze pentru a intra.”. Am așteptat la o coadă unde liniile de demarcație lipseau total, iar în cele din urmă am intrat în terminalul de plecări. A fost un șoc să văd cum aeroportul, care până acum avea cozi interminabile, era pur și simplu gol. Avea aspectul unei clădiri abandonate, pentru că majoritatea cafenelelor și magazinelor erau închise. Nici oamenii nu erau prea prezenți, cozile de la check-in și securitate având acum un record de maxim 3 persoane. 

Înainte de îmbarcare, oamenii au început să se echipeze pentru intrarea pe un teritoriu „plin de aer toxic”, ca să citez o doamnă ce își punea cea de-a doua mască pe față. Majoritatea pasagerilor își dădeau jos măștile chirurgicale și își puneau diferite măști cu filtre, gândindu-se la faptul că aerul din aeronavă este o sursă sigură de îmbolnăvire. În realitate, potrivit studiilor efectuate de companiile aeriene, după montarea filtrelor de aer specializate, șansele de îmbolnăvire sunt de 0.056%, mult mai mici decât în alte mijloace de transport public. Zborul nu a avut mari diferențe față de perioadele de normalitate, era în continuare destul de înghesuit. Singurul lucru care a ieșit în evidență a fost lipsa produselor de alimentație, acum având acces doar la o sticlă cu apă.

Lucrurile s-au schimbat când am aterizat în Atena. Înainte de a ne lua bagajele, am avut parte de începutul adevărat al experienței noastre de călătorie. În urma scanării unor coduri QR, completate în prealabil, am fost îndrumați către niște corturi montate în interiorul aeroportului. Inițial nu am înțeles ce urma să se întâmple, doar că doctorii prezenți și eprubetele de pe masă indicau faptul că urma să fim testați. Procesul a fost destul de simplu, testul fiind asemănător cu un exudat. Însă, abia după ce l-am efectuat, am înțeles că urmau adevăratele măsuri. Am fost pus să semnez o declarație pe propria răspundere, în care eram de acord să nu părăsesc hotelul în care urmă să fiu cazat pentru următoarele 24 de ore. Recunosc că înainte de plecare nu mi-aș fi imaginat că urma să stau izolat într-o cameră, mai ales că nu fusesem anunțați înainte de acest lucru.

După ce am ajuns la hotel, am înțeles faptul că autoritățile elene chiar nu își asumă răspunderea de a lăsa virusul să se propage. Deși aveau mult mai puține măsuri ca și noi (în spațiile închise, ca de exemplu fast-food-urile, măștile nu erau obligatorii), cele cu privire la străini erau stricte și respectate. Am așteptat 24 de ore pentru a fi informați de rezultatul testului. Regula era că dacă nu primești un mesaj sau nu ești contactat de ei, poți părăsi hotelul. Monitorizarea însă nu lipsea, iar în momentul în care erai prins că plecai, riscai o amendă de aproximativ 700 de euro. 

Mulți oameni percep în prezent călătoriile ca fiind o oportunitate de a părăsi starea de stres și de frică inspirată de pandemie.

Text: Lungu Alexandru
Foto: Clara Popescu