Muzeul Național de Istorie a României prin ochii turiștilor

Muzeul oferă vizitatorilor o brumă de istorie, prin expozițiile permanente pe care le găzduiește: o copie a Columnei lui Traian, Lapidarumul (care constă într-o colecție de „165 de piese reprezentative pentru întreg spațiul românesc”, unde se pot găsi de la pietre funerare până la statui și elemente arhitecturale ale antichității de pe teritoriul României) și Tezaurul Istoric.

Pentru un necunoscător, pentru un străin, secțiunea cu pietre funerare și mulajul după Columna lui Traian (pe care dacă dorea, o putea vizita la Roma în varianta sa originală), nu reprezintă neapărat un interes și, așa cum am observat, sunt cel mai adesea parcurse în grabă.

În lipsa unui însoțitor, atenția turiștilor străini se axează, în mod evident, asupra bijuteriilor coroanei regale, aflate în sala destinată Tezaurului Istoric, alături de brățările dacice, monedele și vasele antice, un adevărat spectacol pentru retină. Ce înțeleg după ce pleacă? Au o vagă impresie că poporul român a avut legătură cu grandiosul Imperiu Roman și își vor aminti cu drag minunățiile aflate în camera Tezaurului. Doar la asta se rezumă istoria poporului nostru?

Să nu mai pomenim de lucrările de consolidare și restaurare a clădirii și de refacere a expoziției permanente a căror început a fost prevăzut în toamna anului 2017, iar finalizarea ar urma să aibă loc în 2021 (conform raportului de management al muzeului din perioada 2011-2016). Iată că ne aflăm în 2019, iar noi ne zgâim ochii la aceleași expoziții permanente. E de apreciat interesul pe care cei din administrația Muzeului și-l dau când vine vorba de expozițiile temporare, cât de greu reușesc să facă rost de exponate, cu câtă pasiune și profesionalism tratează aceste evenimente, creând în holul principal o etalare labirintică a izvoarelor istorice pe care au reușit să le adune cu bunăvoința diverselor instituții muzeale și culturale din țară și nu numai.

Impedimente nu găsim decât dacă ne gândim ce salturi în timp se fac și cum, practic, turiștii apucă să vadă o variantă fracționată a istoriei noastre, dacă au norocul să găsească expoziții sau intuiția de a accesa site-ul muzeului, care oricum nu le-ar fi de folos, având în vedere că nu există o variantă bilingvă.

Așa cum probabil ne-am aștepta, cu ocazia anului centenar, Muzeul Național de Istorie a României găzduiește expoziția-eveniment „Semper Uniti. Centenarul Desăvârșirii Unității Naționale”, deschisă ochilor curioși tot anul, expoziție care se datorează în parte colecționarilor privați și a mai multor instituții culturale din țară și de peste Prut.

Nu puțini sunt cei care calcă pragul muzeului în căutarea cunoașterii, sperând să găsească și să înțeleagă originile noastre, originile țării pe care au dorit să o viziteze și care se trezesc puțin debusolați în mijlocul unor exponate, fără îndrumare, neștiind de unde ar trebui să înceapă cu vizitarea sau cine a fost „Mihai the Brave”, făcând poze la ce strălucește mai tare sau la ce este cel mai estetic, neîntâlnit, interesant.

Reprezentativă mi se pare și vestimentația ce a caracterizat atâția ani de evoluție. O anumită parte a stilurilor vestimentare poate fi admirată acum la muzeu, însă nu pentru mult timp, deoarece expoziția face parte din categoria „azi o vezi, mâine nu”.

Toți învățăm istoria la nivel teoretic, iar când ne gândim la Muzeul National de Istorie, avem speranța că vizitându-l, unii dintre noi care și-au pierdut apetența pentru istoria ca materie școlară, ne vom putea redobândi dragostea față de aceasta, iar cei pasionați vor găsi motivul aprofundării pasiunii lor.

Text: Ana Pascu
Foto: Monica Seiceanu