„Hippie” de Paulo Coelho

„Dacă vrei să știi cine ești, învață să privești în jurul tău” – omul s-a născut din natură, iar natura este casa lui. În „Hippie”, Paulo Coelho spune povestea unei generații care a crezut că, prin revenirea la stilul de viață al oamenilor din cele mai vechi timpuri, putea să repare greșelile părinților și bunicilor.

Totuși, cine sunt acești hipioți? Cred că toată lumea a auzit de mișcare în sine sau măcar de stilul lor vestimentar nonconformist ce a rămas consacrat până în zilele noastre. Autorul brazilian îi descrie drept un „mare trib fără conducător” sau niște „derbedei inofensivi”. Copiii florilor, cum își spun ei, au luat naștere în America anilor ’60, imediat după izbucnirea Războiului din Vietnam, când cât mai mulți tineri adoptau ideile pacifiste antinucleare. În doar câțiva ani, de la puțini adolescenți americani ce renegau politica statului lor, mișcarea hipiotă a atras milioane de oameni din toată lumea, devenind o adevărată forță culturală.

Romanul iese din tiparul autobiografiilor, deoarece este scris dintr-o perspectivă obiectivă, iar astfel oferă o privire autentică în dinamica stilului de viață hipiot. În septembrie 1970, tânărul Paulo călătorește din America Latină până în Amsterdam, oraș gazdă al Pieței Dam, punctul de reper pentru pacifiștii Europei continentale. Acolo, recunoscându-se după hainele excesiv de colorate sau florile din păr, dansau, cântau, vorbeau despre dragostea liberă și meditau în fumul bețișoarelor parfumate. Karla, o olandeză de rând dintr-o familie creștină, se afla și ea în Piața Dam după o renaștere existențială, întrucât voia să se pregătească spiritual pentru plecarea sa în Nepal. Întâlnirea cu brazilianul a fost, de fapt, intuită de o ghicitoare, dar încăpățânarea Karlei l-a convins pe Paulo să o însoțească în drumul său al cărui scop era descoperirea sufletească, destinația finală aflându-se la peste 8000 kilometri depărtare.

Cea mai captivantă parte a cărții a fost, pentru mine, călătoria cu „Magic Bus”, un autobuz menit să transporte elevii spre școală, justificându-se astfel prețul infim al biletului. Pasagerii acestuia au fost uniți pentru cele trei săptămâni ale drumului de o dorință nebunească de cunoaștere a „Preamăritului Sine”. Au fost discutate problemele fundamentale ale omenirii, povestite experiențe de viață și începute idile înflăcărate. Coelho reușește să surprindă realitatea fiecărui călător, fiind introduse capitole descriptive despre viața acestora.

Cursul acțiunii a fost schimbat brusc de un popas prelungit la Istanbul. Karla și Paulo au avut ocazia să se cunoască mai bine, în același timp urmându-și propriile interese. Cu un final emoționant, dar poate prea grăbit și vag, se pune în evidență dogma hipiotă în care experiențele care depind de o forță cerească superioară primează asupra relațiilor interumane.

Al douăzecilea roman al lui Paulo Coelho este cadoul perfect pentru orice iubitor de lectură, indiferent de vârstă. „Hippie” nu este doar autobiografia faimosului Coelho, sau o poveste despre tinerețe și iubire, ci testamentul copiilor florilor al cărui argument este încă valid – „Odată ce iubești pe cineva, începi să iubești pe toată lumea.”.

Text: Silviu Craiovan

Foto: Ada Frone