De ce uneori avem nevoie de superstiții?

Ultimul lucru pe care vrei să îl auzi când ieși pe ușă e ,,Ai grijă, e marți, sunt trei ceasuri rele!” de la o bunică binevoitoare. Mai ales, dacă ai un test sau trei ore de mate… Un comentariu cu tente superstițioase poate sa te deconcentreze, sa te scoată din ritm.

Să zicem totuși că pleci dimineața de acasă, nu ai materii prea complicate și e soare afară. Ce poate merge prost? Păi întâi pierzi troleul, drept pentru care ajungi cu întârziere la prima oră. Nu îți făcuseși tema, iar profesorul bineînțeles că ți-o cere. Aceste incidente nu iți mai par coincidențe abia pe la a treia oră când, după o cafea, realizezi care este de fapt problema: marțea într-adevăr sunt trei ceasuri rele. Nu îți mai rămâne de făcut în următoarea zi de marți decât să îți pui perechea de șosete norocoase, să eviți pisicile negre, să nu treci pe sub scări și să nu deschizi umbrela în casă. Pentru că nimic nu te păzește de superstiții mai bine decât alte superstiții.

O superstiție satisface tendința specific umană de a-i atribui unui eveniment explicații supranaturale, magice, care oricum nu pot fi înțelese de mintea noastră. Majoritatea își au originea în ritualuri religioase sau culturale arhaice pe care nici măcar o societate foarte rațională nu pare să le poată anula. Ele persistă cu încăpățânare în ciuda tuturor explicațiilor logice. O simplă căutare pe Google îți arată peste 600 de superstiții diferite. Se pare că de-a lungul zecilor de mii de ani de când există oamenii, aceștia au avut să-și explice multe. De aici varietatea largă: de la plante, până la Univers. Un lucru de admirat la superstiții este cât de specifice sunt. Conform uneia relativ cunoscute, în prima zi a anului nu este bine să ieși din casă decât după ce deja ai primit un musafir care nu trebuie să fie blond sau roşcat, să aibă platfus sau strabism şi nici sprâncenele împreunate, pentru că aduce ghinion. Așa că dacă ți-ai propus să inviți un prieten în prima zi de Anul Nou, fii atent și întreabă ce probleme de sănătate are. Pe de altă parte, nu e sigur dacă și blonzii sau roșcații vopsiți aduc ghinion, deci trebuie să fim vigilenți. Nu numai atât, dar se spune că aceia care lucrează în prima zi a anului au mai multe șanse de a avansa în carieră în perioada următoare. Însă, paradoxal, să demarezi un proiect de amploare în acea zi aduce ghinion.

Chiar și așa, superstițiile au un mare avantaj: deși ne scot din ritm, reușesc cumva să ne facă să apreciem mai mult controlul pe care noi îl avem asupra vieții. Mai degrabă îți amintești că ai luat un 10 într-o zi de vineri 13 decât orice alt 10 luat vreodată. Pentru unii, asta este prima victorie împotriva superstițiilor. Există un sentiment de satisfacție și de încredere în forțele proprii când nu mai depinzi de necunoscut și că stă în puterea ta să îl controlezi (sau măcar o parte din el). Așa că dacă nu ai purtat roșu de Revelion anul acesta, nu-i nimic. Poți să bați în lemn, ca să alungi spiritele rele și ghinionul, și să îți imaginezi că o să ai un an bun. Senzația de control este dată mai ales de superstițiile în care alegi să crezi. Deși ești conștient că un obiect nu are cum să influențeze direct rezultatele tale, te simți mai pregătit când ai pixul norocos în mână sau șosetele norocoase în picioare. Ești mai încrezător în forțele proprii și nu îți este teamă să înfrunți o nouă zi (sau un nou examen). Același principiu se aplică și în cazul trifoiului cu patru foi sau a piciorului de iepure.

Superstițiile sunt o parte foarte importantă din tradiția noastră culturală și, în loc să le privim cu reticență ca pe manifestări ale unei frici iraționale de necunoscut, de ce să nu le folosim în avantajul nostru? Dacă majoritatea tot mergem la examene, concursuri și întâlniri având în minte cel puțin o superstiție, de ce nu le tratăm ca ceea ce sunt în fapt – metode de a accepta necunoscutul? Așadar să nu ne îngrijorăm dacă știm câți pași trebuie să facem în spate când vedem o pisică neagră.

Text: Andreea Baciu
Grafică: Anastasia Bălan