583 din 950 – despre creditarea socială

Ilustrat în culori pastel, un prototip sumbru al societății chineze actuale a prins viață prin regia lui Charlie Brooker, co-creator al serialului Black Mirror. Episodul Nosedive o are în prim-plan pe Lacie Pound (Bryce Dallas Howard), o tânără integrată într-o lume distopică, bazată pe principii stranii: prin intermediul implanturilor oculare și al aplicațiilor pe mobil, oamenii își creează un profil virtual și își pot acorda reciproc ratinguri, pe o scară de la una la cinci steluțe, pentru fiecare interacțiune trăită. Până aici, sistemul seamănă cu o simulare în timp real a utilizării Facebook-ului, în care fiecare gest și cuvânt este tratat ca o postare.

Însă ecranizarea are ceva mai mult de oferit. Scorul personal, aflat în continuă fluctuație, este folosit în stabilirea statutului socio-economic individual. Un rating ridicat este recunoscut de oameni, care, conform instinctelor de autoconservare, îți oferă politețea și atenția pe care poziția ta le impune. De cealaltă margine a prăpastiei, ratingul scăzut atrage după sine imposibilitatea de a cumpăra bilete de avion sau de a intra pe ușile propriului loc de muncă.

Cum Lacie și-a construit un adevărat cult al imaginii de sine, inițial deține o medie de 4,2 și majoritatea porților i se deschid. Aceasta își creează propria intrigă când decide să se mute într-un apartament luxos, care ar clasa-o în „clasa digitală superioară“. Îi lipsesc banii, dar află că un scor de 4,5 i-ar aduce o reducere de 20% la plata totală. În fuga ei după steluțele aurii, reușește să se autosaboteze. Varsă cafea peste persoane influente, ține un discurs care degradează spre o scenă de nebunie, pierde un zbor și are o ceartă cu fratele său.

Deși scorul în cădere liberă o aduce pe Lacie într-o celulă de închisoare, schimbând replici tăioase cu vecinul de vizavi, e greu de stabilit dacă această versiune a ei este într-adevăr inferioară celei inițiale.

Ca toate episoadele Black Mirror, Nosedive este o frântură de realitate. Adevărata poveste începe în anii ce urmează Revoluției Chineze din 1949, când fiecare cetățean a primit un loc de muncă, ceea ce a devenit o formă de control. Spionajul era practicat printre vecini și toată lumea încerca să-și salveze numele de la apariția pe listele negre ale guvernului. Cum reforma economică din anii 1980 a cauzat migrații majore către orașe, sistemul locurilor de muncă s-a prăbușit. Și mai rău, orașele s-au umplut de străini și oameni potențial periculoși. Pentru a reglementa problema, 10 ani mai târziu se dezvoltau conceptele din spatele sistemelor de creditare de astăzi, deși tehnologia nu era suficient de avansată.

Chiar și decade mai târziu, rolul acestor strategii s-a menținut. Așa cum Charlie Brooker sugerează, creditarea socială „sună ca o încercare de a face populația să se comporte într-un anumit fel“, iar diferența majoră între conceptul din spatele Nosedive și China secolului XXI este că în viața reală „există un guvern central care evaluează lucrurile. Să fii controlat de stat, asta pare chiar mai sinistru“.

Unul dintre cele mai vizibile sisteme de creditare actuale, Zhima Credit (cunoscut și ca Sesame Credit) te clasează de la 350 la 950 de puncte atât prin prisma istoriei creditelor bancare, cât și pentru propria persoană. Trei cifre care definesc locul tău într-o societate organizată în baze de date. Nu ții minte ce ai mâncat de dimineață? Alipay, o aplicație populară de plăți cu mobilul și afiliată a masivei corporații Alibaba Grup, știe că ai trecut pe la supermarket să cumperi batoane de cereale cu ciocolată. Și-a notat pe o listă și ora la care ai părăsit magazinul sau momentul când ai închiriat acea bicicletă galbenă. Activitatea de pe social media, evident monitorizată, afectează scorul. Dacă petreci prea mult timp jucând jocuri video, afectează scorul. La fel ca documentele oficiale ale statului la care Alibaba Group are acces. Toate acestea pentru a împiedica persoanele cu rating mic să își trimită copiii la școli private sau să facă împrumuturi bancare.

O formă subtilă de totalitarism, pe care două treimi dintre cetățenii chinezi o îmbrățișează ca pe un pas spre o societate de oameni onești și responsabili, nu ca pe o încălcare vădită a vieții private sau ca pe un motiv în plus al izolării. Nu mă uit la un film dacă are notă mică pe Imdb și nu aș citi o carte cu nota sub trei pe Goodreads. La fel, nu mi-ar face plăcere să mă aflu în preajma cuiva cu scor de 450. Din 2020, când guvernul plănuiește să introducă propriul sistem de creditare, unul dintre visele negre ale creatorilor Black Mirror s-ar putea adeveri.

În același timp, China este împânzită de unele dintre cele mai sofisticate camere de supraveghere, care se înmulțesc pe zi ce trece. Cu algoritmi de recunoaștere a individului și a expresiei faciale, pe bază de inteligență artificială, guvernul chinez menține sub observație atentă întreaga populație. Ca și cum ochiul Fratelui cel Mare ar veghea de după fiecare colț, iar tele-ecranele ar fi deja un mecanism depășit de avântul pe care tehnologia l-a avut din 1894 până în prezent, totul plutește sub viziunea bine-cunoscutului roman al lui George Orwell: „Libertatea este sclavie“.

Text: Raluca Mirea
Grafică: Andreea Lazăr