Poți cunoaște fără să simți?

Încă de la începuturile civilizației, oamenii s-au străduit să își explice procesele care aveau loc în jurul lor. Astfel, prin acumularea tuturor cunoștințelor prin care teoriile logice au înlocuit falsele convingeri, s-a născut știința, scopul ei fiind înțelegerea și justificarea fenomenelor lumii reale. Cu toate acestea, poate fi experiența redată în totalitate prin metode științifice?

Experimentul de gândire ,,Mary’s Room”, propus în 1982 de filosoful Frank Jackson, este menit să demonstreze natura non-fizică a stărilor mentale. Pe înțelesul tuturor, mecanismul din spatele fenomenelor lumii reale. Se presupune că Mary este o savantă care trăiește într-o cameră în care totul este alb-negru, dedicându-și întreaga viață studiului culorii. Ea știe fiecare aspect fizic și biologic legat de percepția culorii, cunoscând în detaliu rolul pigmenților și procesele neurologice. Într-o zi, Mary iese din cameră și, văzând pentru prima oară un măr roșu, are ocazia să experimenteze lucrul despre care a știut ani de zile. Întrebarea este: a învățat ceva nou? Există ceva ce nu a fost capturat în toată cunoașterea sa?

Filosofii numesc această controversă ,,argumentul cunoașterii”, ce contrazice teoria fizicalismului, conform căreia universul, incluzând senzațiile, este în întregime fizic. Intuitiv, pare evident că văzând culoarea cu adevărat este total diferit față de a învăța despre ea. Așadar, trebuie să existe o anumită calitate care transcede descrierea fizică a procesului. Dacă știința nu poate explica integral viziunea color, atunci probabil că nu poate analiza în totalitate nici alte experiențe conștiente. Spre exemplu, dacă am ști, bazându-ne pe demonstrații fizice, cum funcționează creierul cuiva, am putea, totuși, înțelege cum se simte să fii acea persoană? Am putea, măcar, să înțelegem o emoție înainte de a o fi simțit? Aceste calități greu de descris, cunoscute drept proprietăți qualia, sunt unice pentru fiecare persoană care le experimentează.

Pornind de la ideea că a recrea o stare fizică nu va recrea automat starea mentală corespunzătoare, creierul uman se dovedește a fi imposibil de replicat. Astfel, un calculator care mimează funcțiile fiecărui neuron nu va reprezenta un creier digital conștient. Poate fi aceasta explicația pentru incapacitatea inteligenței artificiale de a avea, în final, sentimente, prin urmare neputința oamenilor de știință de a crea un suflet?

Părerile sunt, totuși, împărțite. Unii filosofi sunt de părere că experimentul ,,Mary’s Room” este relevant, întrucât pregătirea sa avansată în studiul culorii i-ar fi putut permite să creeze aceeași stare mentală produsă de vederea în sine. Alții susțin teoria conform căreia cunoașterea ei nu ar fi putut fi niciodată absolută, fiind bazată numai pe datele științifice care pot fi explicate în cuvinte și în conceptele recunoscute în gândirea logică. Ani după ce a propus această idee, însuși Frank Jackson și-a schimbat părerea în legătură cu capacitatea de înțelegere a protagonistei. El a concluzionat că experiența de a vedea roșu corespunde unui proces fizic măsurabil în creier, putând fi astfel analizat. Încă nu există un răspuns definitiv la întrebarea dacă Mary a aflat ceva nou când a văzut culoarea în realitate. Poate că sunt anumite limite fundamentale peste care nu putem trece în cercetarea senzațiilor. Vor rămâne mereu aspecte ale universului care sunt dincolo de puterea de înțelegere a omenirii. Dar, conform evoluției creierului uman, încă avem speranța că filosofia și știința se vor întâlni la un moment dat, într-un viitor apropiat.

Text: Sofia Ulubeanu
Grafică: Alexia Chiriță