brand:me.

“Unde te vezi în cinci ani?”

Momentan, sunt la o masă cu alți câțiva oameni, afară e suficient de cald încât să mi se topească gândurile, iar în grup se discută ce înseamnă personal branding. Știu că în cinci ani, ca mulți alții, mă văd la facultate, probabil în străinătate, învățând ceva chiar dacă urăsc învățatul. Și mai știu că personal branding înseamnă să te definești ca persoană, dar ăsta e cel mai greu lucru.

Poate că uneori avem de inspirație. De asta atunci când Ionel Burtea a venit să ne vorbească despre proiectul lui și reușitele, dar și visele sale, am simțit imboldul de a încerca să fac ceva important. Ceva al meu. Autenticitatea rămâne unul dintre cele mai importante criterii, dar mă întreb: cum pot să mă integrez în visul meu? Când mulți alți au încercat să dea viață acelorași idealuri, cum îmi las amprenta asupra a ceea ce vreau să fac?

Poate că alteori avem nevoie de îndrumare. Dar poate fi complicat atunci când în frunte nu stă un lider, ci de un șef. Care e diferența? Un lider muncește cu oamenii, un șef pune oamenii să muncească pentru el, ar fi cel mai simplu răspuns. Prin dinamicitatea jocurilor lui Andrei Stănescu, am înțeles ce ar face un lider bun. Cum ar fi grija față de ceilalți, inițiativa, comunicarea unor task-uri exacte.

Sau poate uneori trebuie să o căutăm în noi. Cele mai multe răspunsuri se află în interior, dar necesită răbdare. Și cum totul e mult mai limpede după o pauză, am decis să jucăm un joc mult mai amplu, spre bucuria tuturor competitivilor.

Toți cei prezenți s-au împărțit în trei echipe pentru un joc pe cât de stresant, pe atât de interesant. Dacă v-aș arăta codurile scrise pe o tonă de foicele, ați crede că am avut timp să învățăm un limbaj extraterestru. Și chiar dacă ar fi așa, nimeni nu ar reuși să traducă stresul, frustrarea și în final ușurarea pe care fiecare a experimentat-o. Fiecare în felul lui.

Faptul că activitatea reprezenta o situație generală la viitoarele noastre locuri de muncă m-a neliniștit, pentru că deși îmi spuneam că mai e ceva până la primul meu job, nu e chiar așa. M-am consolat cu sentimentul de învingător și l-am proiectat pe viitor.

În orice caz, acum stau la o masă. Mă simt inspirată. Tocmai am câștigat o carte despre dezvoltarea personală. În cinci ani sper să public eu însămi o carte. Și să fie reconoscibil a mea.

Text: Yasmina Popa
Foto: David Diaconescu