L’atelier – un film static, excesiv de dinamic

Viața unor tineri, societatea contemporană și un atelier de scris – cele 3 motive principale (și suficiente) care m-au determinat să intru în sala cinematografului Elvire Popesco și să vizionez pelicula franțuzească „Atelierul”.

În ciuda faptului că limba franceză nu mă atrage în vreun fel anume, trebuie să recunosc că mi-a plăcut distanțarea față de tipologia filmelor americane. Odată cu utilizarea francezei în locul eternei engleze, am simțit filmul mult mai aproape, mai real, mai autentic, mai diferit.

Bun, să începem cu începutul … Filmul nu este pentru oricine, fiindcă este cât se poate de static din punct de vedere al acțiunii. Dacă urmărești superficial firul epic, filmul o să ți se pară banal și plictisitor. Ca să ți se pară interesant, trebuie să înțelegi că nu acțiunea propriu-zisă face filmul, ci mesajul din spatele imaginilor și comportamentelor tinerilor care participă la atelierul de scris. Atunci vei realiza că există o dinamică interesantă.

Cu ce și cu cine avem de-a face?

• Tineri simpli ale căror convingeri sunt de nestrămutat

Un grup de tineri vine la atelierul creativ al faimoasei autoare pariziene, Olivia Dejazet, pentru a experimenta scrierea unei cărți. Ei aparțin unor rase, culturi și credințe politice diferite, ceea ce declanșează un război de păreri, de perspective asupra societății și asupra vieții, război care se încheie cu remarci xenofobe violente.

• Antoine, simbolizând rebeliunea

Personajul principal al filmului este Antoine, în aparență un adolescent ca oricare altul. Își ocupă timpul cu exerciții sportive, jocuri video, petreceri nocturne. Descoperim, însă, că e mai mult decât atât. Întruchipează răzvrătitul, rebelul care nu vrea să facă parte din turmă. E extrem de violent în gândire, rasist, mult prea sincer pentru ’masa scriitorilor’. Încearcă să îi domine pe ceilalți, susținându-și opinia indiferent de consecințe. Eșuează în a fi plăcut și înțeles de colegii de la atelier, dar modul său de a gândi și acționa o fascinează pe scriitoarea Olivia.

• Contraste violente care se atrag inevitabil

Acțiunea se petrece într-un oraș mic din apropierea Marsiliei, iar workshopul creativ este ținut în inima naturii, într-un spațiu vast și relaxant. Liniștea pe care atelierul vrea s-o aducă printre tineri se spulberă odată cu alegerea subiectului poveștii pe care trebuie să o scrie: o crimă petrecută în orașul lor.
Și acum apare întrebarea: Cum vor reuși să se gândească la scena unei crime, dacă tot ce văd în jur e soare? Dar este numai soare în orașul lor? Antoine scrie o poveste sângeroasă, ce conține detalii morbide, dezgustătoare în viziunea colegilor lui. Apoi, o amenință cu pistolul pe Olivia.
Deci, lumea nu mai e așa roz, nu?

• Problemele societății contemporane franceze

Întregul film face referire la problemele de ordin politic, social și cultural cu care se confruntă Franța în prezent. Discriminări, remarci rasiale și xenofobe, idei rigide ce nu pot fi schimbate. Cu toate că nicio parte din film nu te trimite cu gândul la violență, tocmai violența este trăsătura dominantă.
O violență subtilă, ascunsă în părerile și sentimentele puternice exprimate de tineri, distruge echilibrul societății franceze și nu numai.

Vă recomand „L’atelier” din toată inima. E un film diferit, cu și despre tineri, dar adresat tuturor segmentelor de vârstă.
Ce putem face pentru a schimba mentalitatea colectivă? Cum să redăm echilibrul unei națiuni întregi când nu există înțelegere și toleranță? Care sunt soluțiile pentru o societate mai bună? Trebuie să acceptăm, să ignorăm, să sperăm sau să luăm atitudine? Dacă nu ai răspunsuri pentru aceste întrebări, poate le vei găsi în cadrul atelierului de scris.

Text: Ioana Raducanu
Foto: cineart.be