Avantajele dezavantajelor

La naștere toți suntem egali. În primele secunde cu toții ne străduim să respirăm, zbătându-ne între viața pe care tocmai am început-o și moartea pe care încercăm să o amânăm. Însă după ce nou-născutul ajunge în brațele mamei, diferențele încep să apară.

Printr-un scurt proces, mai mult sau mai puțin logic, se tipăresc etichete care, probabil, îl vor însoți pe noul om tot restul vieții. Mulțumindu-se cu o privire fugară, vor fi surprinse aspecte ce privesc condiția socială, accesul la educație și în consecință, gradul de înzestrare intelectuală al noului om. Uneori analiza se oprește aici. Alteori, dacă dorește, judecata lumii va încerca să inspecteze, să vadă mai departe de copertă. Însă, de cele mai multe ori, acest efort nu va fi făcut.

Omulețul crește, iar copilăria trăită în familia ce îl protejează este doar o amintire. Pregătit sau nu, și drept urmare a contactului cu societatea în care trăiește, va fi uimit de modul în care se reflectă propria persoană în ochii celorlalți. El nu se simte diferit, dar începe să observe că diferențele există. Încep îndoielile, conflictele lăuntrice. Deși nu greșește, se simte exclus. Instinctul îi spune că trebuie să fie ca celălalt copil. Celălalt se îmbracă strălucitor, are un comportament degajat, sigur pe el, într-un cuvânt: pare că are lumea la picioare. Ce îi mai rămâne celui care nu se poate mândri cu părinți înstăriți, cu vacanțe în locuri exotice sau cu achiziții scumpe? Cum se mai poate echilibra balanța? Este nevoie să descopere că sunt lucruri care nu se pot cumpăra dar îi sunt la îndemână: munca, iubirea, echilibrul . Acestea sunt lucrurile pentru care copilul merită să lupte și adevăratele valori care nu se pot pierde. Cel ce le va căuta cu sârguință, va învăța să îi înțeleagă pe cei din jurul lui, și cu răbdare va construi ceea ce alții par să aibă deja moștenit.

Cel mic crește, părăsește școala, apoi termină liceul. Studiază ziua și noaptea pentru a își atinge potențialul maxim, țintește sus, are speranțe, vise. Într-o lume ce pare că aparține diferențelor, el are un singur sprijin: munca. Urmare a nopților pierdute muncind, eticheta superficială se șterge, se schimbă, este înlocuită de una nouă, dar, de data aceasta, una ce corespunde mai bine realității noi pe care a construit-o pas cu pas. Într-un final, vechea etichetă dispare complet.

Cel mai important lucru pe care îl va învăța de-a lungul vieții trăite după idealuile amintite mai sus este încrederea în sine, încrederea în unicitatea cu care a fost înzestrat. Deși, posibil, s-a simțit uneori inferior altora, în încercarea inutilă de a reproduce ceea ce părea a fi „rețeta succesului”, fiecare va observa că pe lângă toate darurile pe care le-a primit sau nu, a fost născut unic și important.

Cu propriul său loc sub soare, cu un scop și cu o mare provocare, aceea de a se descoperi. Și, toate eforturile făcute în numele acestei misiuni reprezintă de fapt cea mai mare răsplată: fericirea.

Text: Gabriela Dumitrescu
Grafică: Ana-Maria Botez