Superluna, sau cea mai mare fraudă din istoria recentă a astronomiei

Am văzut cu toții titlurile incitante de la știrile de seară, ori prin ziarele printate sau online, care ne promit cele mai spectaculoase evenimente astronomice din ultimii zece, treizeci sau chiar o sută cincizeci de ani: „superluna albastră sângerie”, „cea mai mare lună din ultimii x ani”.

Pe lângă faptul că cele două culori( aflate la extremele spectrului vizibil) nu pot coexista (cine a văzut vreodată ceva ce e albastru și sângeriu în același timp?), principala problemă cu aceste informații e că sunt bazate pe dezinformarea care s-a perpetuat în mass-media încă din 1979, când astrologul (atenție, nu astronomul) Richard Nolle s-a hotărât să introducă un nou concept în domeniul astrologiei: „supermoon”. Conform definiției sale:

„Luna în fază nouă sau plină, atunci când este aproape sau chiar la perigeu (punctul de maximă apropiere față de Pământ). Pe scurt, Luna, Soarele și Pământul sunt aliniate, iar Luna se află la cea mai mică distanță față de Pământ.”

Deși a fost introdus și prezentat în mod foarte simplist de un om care nu este expert in domeniu, conceptul nu este străin de astronomie, unde este folosit, însă, cu sens mult mai general (și fără conotații astrologice și religioase, evident). Termenul „syzygy” (echivalentul știintific pentru termenul informal pe care astrologul l-a introdus) desemnează un aranjament de trei sau mai multe corpuri cerești în linie dreaptă, și este folosit pentru a descrie conjuncții, tranzite, ocultații și eclipse (și deci cuprinzând o arie mult mai mare de înțelesuri decât omologul său).

Motivele pentru care Nolle nu a păstrat nomenclatura consacrată a fost că „syzygy” e un cuvânt prea complicat de înțeles de către un copil de clasa a șasea( iar acesta este nivelul mediu al unui cititor adult american) și pentru că dorea să-și construiască vocabularul emfatic de care avea nevoie pentru a-și scrie articolele (în care explică cum aceste „superluni” vor cauza cutremure, anomalii atmosferice și alte cataclisme). Nicio cercetare nu a găsit o legătură între aceste evenimente și apariția acestei ipostaze a lunii.

Căutând subiecte interesante care să le resusciteze (sau să le reafirme) publicațiile, jurnaliștii au început să scrie articole care descriu evenimente rare- atât de rare și spectaculoase încât trebuie neapărat împărtășite cu familia, prietenii și pisica. De la CNN și până la pagina de Facebook a NASA (care este administrația națională aerospațială, nu astronomică), toate ziarele mari anunță aceste fenomene cosmice. Cu toate acestea, siteul oficial NASA explică în articolele sale că, de fapt, „superluna” nu e chiar atât de „super”. Această goană după fenomenal este recentă, iar în România nu există de mai mult de doi ani.

Evident, toată comunitatea de astronomi (atât profesionistă cât și amatoare) este fericită să vadă că tot mai mulți oameni se apleacă către această știință umilă (cea mai veche, de altfel), însă înainte de a se grăbi să împărtășească cu prietenii „evenimentul secolului”, aceștia ar trebui să se informeze din surse de încredere.

Pe 31 ianuarie 2018, știrile au anunțat „superluna albastră sângerie”. De fapt, a avut loc o eclipsă totală de Lună (nu sunt chiar atât de rare, au loc de două ori pe an), care a coincis cu trecerea Lunii la perigeu, pe 30 ianuarie. Astfel, s-a calificat și ca „superlună”, și ca „sângerie” (termenul tradițional de „blood moon” era folosit pentru a descrie eclipsele de Lună).

„Albastră” este o traducere eronată din limba engleză (cu toții știm expresia „once in a blue moon”), unde acest „blue” nu se referă la culoarea astrului, ci este o formă neologică a arhaicului „belewe”(= „a trăda”). Această exprimare nu indică decât incapacitatea omului de a măsura corect timpul, având în vedere că „blue moon” este numele pentru a doua lună plină de pe parcursul a 30 de zile (care ar trebui să includă o singură lună plină). Aspectul de „trădător” al astrului constă în faptul că, în unii ani, această lună albastră prelungește postul creștinilor cu încă o lună.

Ironia face că această „superlună albastră sângerie” nu a fost vizibilă din România, iar prietenii care mi-au dat mesaj după ce au văzut reportajele la știri au fost profund dezamăgiți să afle că vor trebui să aștepte până în iulie, când va avea loc următoarea eclipsă totală de lună, vizibilă în întregime și de la noi.

Text: Vlad Constantin
Grafică: Ioana Ruse