Oare…

,,…de ce citim?”. O întrebare ce răsună în mințile noastre curioase de fiecare dată când privim un volum, de fiecare dată când ne aventurăm între paginile pline de cunoaștere ale unei cărți, o întrebare amprentată de o diversitate de perspective și concepte, însă fără răspuns.

Citim, fără îndoială, zi de zi, secundă după secundă, toate notificările ,,inteligente” din zorii dimineții, fiecare broșură, afiș, reclamă ce ne impresionează privirea. Percepem numere, simboluri, cu viteze fracționare, involuntar, însă enigma unei societăți cotidiene, deși continuă să se cultive permanent, este lectura. De ce lecturăm? De ce continuăm să răsfoim pagini întregi de hârtie, atâta vreme cat empiricul orizont web se află la doar câteva apăsări de taste? De ce consultăm diferite volume, deși în doar câteva clipe, suntem informați și ,,filtrați” prin toate paginile Internetului? O fi pasiunea de a ține în mâini lumi de cerneală, dorința de a cunoaște noi bariere ale creației sau simplu, tradiția.

Ne începem fiecare dimineață monoton, urmând o rutină proprie, aventurându-ne într-o nouă zi sub același pretext. Societatea actuală, o eră a vitezei și tehnologizării îngustează orizontul fiecăruia de a se exprima liber, de a se manifesta prin artă, fie că este pictură, proză sau fotografie. Cartea a reprezentat, încă din cele mai vechi timpuri, o ,,escapadă” din realitate și o pătrundere într-un univers de comedie, de acțiune, de aventură sau chiar melodramatic. Oamenii au aspirat spre a descoperi sensurile existenței, vrând să creeze la rândul lor, scrieri pentru a se afirma și a implementa noi teorii. Dincolo de forma materială a paginilor, ce au evoluat de la tăblițe prețioase de lut, până la versiuni electronice, conținutul cuvintelor este cel care dă glas poveștii. Cu siguranță ne întrebăm de ce tușul exprimă mult mai viu și mai convingător ceea ce pixelii unui ecran nu pot reda.

AUTENTICITATEA. Este cel mai simplu mod de a face distincția dintre real, palpabil și rece, virtual. Odată cu această originalitate apare și sentimentul de pasiune, de curiozitate care ne stârnește să răsfoim pagină cu pagină. Însă, ne aflăm într-un apogeu al tehnologiei care aduce continuu o diversitate de experiențe noi, o multitudine de informații prezentate interactiv, un viitor al nostru. Devine firesc să alegem un film bun, dinamic, ce oferă o perspectivă vizuală amplă a unei cărți, în fața unei opere deja canonizate, parcurse de zeci de generații de elevi.

Am pierdut încetul cu încetul plăcerea de a citi, transformând-o în necesitate sau într-un simplu act lipsit de valoare, fenomen pe care tindem să îl percepem asemenea unui adevăr consacrat. În ciuda tuturor acestor aspecte, tind să cred că lectura, pe lângă rolul bine cunoscut de a îmbogăți vocabularul, creativitatea și modul de a ,,jongla” cu orice termen, reflectă și personalitatea fiecăruia dintre noi. Fie că ești o fire sociabilă sau timidă, fie un extrovertit sau un introvertit, cărțile se mulează după propriile preferințe. Îți dezvoltă simțul practic și te antrenează într-o serie de situații cronologice, într-o gamă de lumi ale imaginarului în care poți fugi de stresul unei zile moderne.

Autor: Andrei Dobriță
Grafică: Andreea Lazăr