2047 arată strălucit

2017 a fost un an dur pentru integritatea nervilor și răbdării noastre. Abia ne-am dezmeticit din sarmale și cozonaci, că la început de februarie a venit ca un duș rece OUG 13. S-a ieșit în stradă, și kudos acestui fapt, a existat o semi-finalitate (bună și aia).

Acum, ca apéro al sarmalelor și cozonacilor, în plin decembrie, ne-a izbit modificarea Codului Penal. Și câte și mai câte nu au fost între cele două. Dar subiectul acestui articol nu este politica, ci modul în care niște circumstanțe neplăcute arată adevăratul potențial al unei tinere națiuni. Se vorbește despre mileniali. Despre cum nu își pot perimte o casă fiindcă sunt hipsteri dependenți de cafea artizanală și pâine cu avocado. Despre cum devin toți vegani pentru că li se pare cool. Despre cum au preocupări ieșite din normele idealului autohton, care nu sunt “de viitor” și despre cum tot ei pleacă din țară, lasând-o lipsită de valori.

Dar nu se vorbește despre cum susțin business-uri mici și evită din ce în ce mai mult lanțuri precum Starbucks și McDonald’s. Despre lupta pe care o duc împotriva exploatării naturii și violării normalului ei. Despre faptul că sunt creativi și mulți sunt deja mici antreprenori. Despre faptul că au ca numitor comun dorința de informare și nevoia de exprimare. Despre faptul că au învățat ca activismul nu mai este o fiță sau un trend, ci o necesitate.

Drept urmare, s-au încălțat, și-au încărcat telefoanele și au mers în piață. Alții la marșuri. Alții au pornit hashtaguri online (nu ni se spune generația “#rezist” degeaba). Alții au distribuit videoclipuri PETA până când și-au luat unfriend de la jumătate din listă, iar alții s-au certat cu bunicii până când i-au făcut să înțeleagă că adevăratul mers al lucrurilor în societate nu este prezentat de diverși care apar la televizor.

Și așa au luat naștere diferite comunități. În continuă legătură în online, câteodată și în offline, pe lângă faptul că  îl fac pe individ parte din schimbare, aceste grupuri promovează informarea și încurajează implicarea. Pentru că în momentul acesta, cea mai mare capcană a omului modern nu este ura sau invidia, ci complacerea, iar ideea unui erou singular a fost desființată demult, fiindcă vocile se aud mai bine când sunt mai multe.

Greul pe care trebuie să îl depășească toți “posesorii” unui spirit liber? Convențiile sociale care se suprapun conflictului dintre generații, fraze precum “Mai bine stai în banca ta decât să-ți fie greu mai încolo”, “Lasă că merge și așa”, “Știi cum e vorba aia, capul plecat sabia nu îl taie”, al căror sens mă duce cu gândul mai degrabă la un îndepărtat 1600, nu la secolul vitezei, când să fii spectatorul propriei vieți nu mai este demult în trend. Și e mai ușor să îmbrățișăm ideea că ignoranța e o binecuvântare și să spunem că nu avem legătură sau că nu afectează ceea ce în jurul nostru. Dar e fals şi realitatea ne va prinde din urmă negreșit.

Pentru că de auzit “Lasă că am fost și eu ca tine, emancipată și cu o părere despre orice. Așa e la 16 ani, să te văd în vreo 30, dacă o să fii la fel” o să tot auzim. Trebuie doar să ne ținem tare. Și acum scuzați-mă, am o întâlnire cu eul din 2047. Îi place avocadoul și își bea cafeaua cu lapte de migdale. Și încă detestă convențiile sociale.

 
Text: Ioana Pană
Foto: Monica Seiceanu