ÎMBLÂNZIREA LUI HAMLET 2000

1.„Îmblânzirea scorpiei”/ „Ten things i hate about you”

Film devenit portretizarea chintesențială a adolescentului american din anii ’90, “Ten things i hate about you” propune o perspectivă diferită: o abordare shakespeariană asupra tipicului. Astfel, suntem introduși în lumea lui Cameron, elevul nou-venit care se îndrăgostește de Bianca Stratford, cea mai populară fată din liceu, din secunda în care o întâlnește pentru prima oară cu privirea. Dar pentru că tatăl ei nu îi permite acesteia să iasă la întâlniri până când sora sa mai mare, Kat(o fată inteligentă, dar fără nicio dorință de a se încadra în tiparul impus de societate) nu face același lucru, Cameron este nevoit să pună la cale un plan în această directie, planul ingenios cuprinzându-l și pe Patrick Verona, un rebel fără cauză prin definiție. Referințele shakespeariene nu încetează să își facă apariția subtil, prin replici care trimit la manuscriptul original (cum ar fi aceea a lui Cameron: “I burn! I pine! I perish!”), iar comicul împrumută cu succes atemporalitatea aparte a lui Shakespeare, provocând încă amuzamentul publicului la aproape două decenii după apariție.

Totuși, atât piesa, cât si filmul îi păstrează Catarinei îndârjirea, lui Petruchio, abilitatea de a transforma persuasivul în seducție, și iubirii, tonul dulce, care poate fi tradus, adaptat sau modernizat rămânând cu aceași morală pe care o induce fiecare comedie shakespeariană în parte, fără urmă de repetiție. Fie în rochie cu trenă și mâneci bufante, fie în blugi uzați, eroina principală nu își pierde caracterul puternic, contrastant surorii sale delicate. Adaptarea, deși la patru secole distanță și din lumi diferite, reușește să arate că sentimentele nu îmbătrânesc nicio zi, indiferent de generație. Precizând că “făcutul curții” cu plecăciuni și sărutări concise ale mâinilor domnițelor și curtatul cântând “Can’t take my eyes off of you” în fața unei școli întregi nu sunt așa diferite, atât “Îmblânzirea scorpiei”, cât și “10 Things I Hate About You” trimit același mesaj că dragostea nu ocolește pe nimeni.

2. „Hamlet”/ „Lion King”

Din mulțimea de producții cinematografice inspirate de opera marelui clasic, animația „Lion King” a provocat cu siguranță cel mai mare număr de sprâncene ridicate atunci când s-a aflat că la baza ei stă piesa “Hamlet”. Totuși, un cunoscător poate sesiza cu ușurință conexiunea dintre cele două. Este mușamalizată moartea mândrului rege (Mufasa), care este ucis în mod brutal de fratele său însetat de putere (Scar), iar, la mai mulți ani de la tragicul eveniment, prințul(Simba) se întoarce ca să facă lumină în acest caz și să își revendice tronul. Similitudinile se întâlnesc la tot pasul, prin motivul apariției fantomatice a tatălui sau chiar prin unele asemănări la nivelul personajelor, care diferă doar prin specie (Ophelia devine Nala, iar Rosencrantz și Guildenstern se metamorfozează în etern încântătorii Timon si Pumbaa). Promovând totuși o atmosfera mai relaxată decât originalul, acesta modelează generații de-a rândul printr-un motto intrat deja în legendă: Hakuna Matata!

Nu o fi Simba la fel de etern nemulțumit și mânat de un stoicism care cere răzbunare, ca anti-eroul Hamlet, dar animația râde de tragedia prințului într-o manieră care cucerește orice fan al lui Shakespeare, chiar daca finalul poate stârni numai voie bună și mulțumire, lucru cu care opera originală nu se poate lăuda. Hamlet înjunghie oameni nevinovați în goana sa după o dreptate nebună, văzându-se neînțeles de lume, și ajunge să aibă aceeași soartă, iar Ofelia își umple pântecul de flori și plămânii de apă, găsindu-și sfârșitul, înnebunită, dar desenul animat nu își trădează publicul țintă, și le oferă lui Hamlet si Ofeliei dintre animale o șansă la fericire. Dinamicul shakespearian, ritmul iambic, care încântă inima, și întorsăturile de situație care fac cinste partiturii din care filmul a împrumutat rămân vizibile în ciuda transformării deznodământului. Deși aparent cea mai superficială versiune a lui Hamlet, animația nu uită elemente de finețe, care fac trimitere la clasica piesă. Nu este loc de îndoială – la întrebarea faimoasă “a fi sau a nu fi”, în cazul filmului “The Lion King”, răspunsul este afirmativ.

Text: Popa Ioana si Raluca Cîrciumaru
Foto: Monica Seiceanu