Din spatele curcubeului…

Știu, risc destul de mult scriind acest articol. Sunt conștientă și poate că asta mă incită mai tare să dezvolt acest subiect. Poate mulți dintre voi nici nu v-ați mai obosit să accesați link-ul articolului, dar eu mă adresez acum celor prezenți, celor care sunt curioși și capabili să stea față în față cu adevărul măcar pentru câteva minute, pentru a face cunoștință cu el ori pentru a-l revedea. Totul pare destul de ambiguu. Nu ți-ai dat seama la ce mă refer doar din titlu și cu siguranță acest incipit te-a băgat în ceață și mai mult, iar faptul că acum îți confirm convingerile te aburește complet, dar îți promit că totul se va clarifica curând, pe parcursul lecturării articolului.

Așadar, să tragem cortina pentru a-l întâmpina, întinzându-i covorul roșu și punând trompetele să cânte, ținand capul plecat în fața lui, pe invitatul special, cel mai bun prieten al nostru, cel care a cucerit rapid întreaga planetă Terra încă de la naștere, conectând oamenii între ei, schimbând viețile tuturor pentru totdeauna: Internetul. După o așa prezentare fabuloasă e greu de crezut ce urmeză. Trebuie totuși să recunoaștem că internetul este cu siguranță un lucru indispensabil lumii în care traim, iar dispariția misterioasă a acestuia ar conduce la schimbarea radicală a vieții noastre sau chiar la incapacitatea de a continua. De ce? Răspunsul îl vei afla singur, dacă încerci să vizualizezi câteva secunde (nu îți recomand să încerci).

Îmi pare rău și îmi este oarecum rușine să caut nod în papură unei rețele care îmi facilitează și mie viața, însă sub tot acest curcubeu afișat inițial, menit să-ți ia ochii, hipnotizându-te, se află partea mai puțin vizibilă, oarecum ascunsă, greu de sesizat la o primă vedere, ori la un prim gând.

  1. Informațiile greșite. Ei bine, da, cred că te-ai convins singur că internetul este împânzit de foarte multe ori cu știri și informații care nu au nici cea mai mică legatură cu realitatea. Fiecare poate scrie ce-și dorește pe internet (adevarat sau mai puțin), așa că dacă vrei să te informezi despre un subiect nou, despre care nu știi niște informații de bază, îți recomand un alt mijloc de informare ☺.
  2. Unicitatea dispare sau, cel puțin, se dorește dispariția acesteia. Poate unul dintre lucrurile care mă deranjează cel mai tare e faptul că ne limitează personalitatea, ne ajută să ne includem singuri, inconștient, în standarde care devin idealuri de frumusețe, de stil ori de stiluri de viață pentru mulți utilizatori de rețele sociale. Unicitatea devine ciudată, fiindcă tot mai mulți caută să se integreze într-un anumit grup adoptând niște dogme nescrise pentru ca în final toți să fie identici și plictisitori.
  3. Manipularea. Încet, încet, televizorul devine un instrument de manipulare doar pentru clasa socială din urmă, fiindcă oamenii ce posedă  mai mulți neuroni (să zicem așa) și-au îndreptat deja atenția spre internet, locul de joacă al tuturor informațiilor. Așa că, după cum era inevitabil să se întample, internetul a devenit și el un mijloc de manipulare, de data aceasta, al oamenilor care cred că le știu pe toate, că dețin adevărul absolut.
  4. Și, în final, poate unul dintre cele mai triste lucruri e faptul că navigatul prea mult pe internet ne ține departe de prieteni, familie, de ce se întâmplă în jurul nostru, de viață în general cu toate aspectele ei. Totodată, devenim mai leneși fiindcă primim „totul de-a gata” și oarecum limitați, blocați într-o zonă de comoditate.

Îmi petrec mult timp cu telefonul în mână, de fiecare dată pe internet, ca și tine de altfel, ca și alți copii mult mai mici decât mine (acest lucru doar mă întristează).

Câteodată mă întreb cum trăiam când nici măcar nu aveam telefon, când singura mea sursă de divertisment era grupul meu de prieteni și, câteodată, compania unor desene animate. Sunt curioasă cum ar decurge o săpatămână din viața mea făra să fiu în permanență conectată la internet, cum mi-aș petrece timpul, cu ce l-aș înlocui? Mă gândesc cu scepticism la răspunsul acestei întrebări, fiindcă, într-o epocă a vitezei ca cea în care trăim, internetul este motorul principal. Și cred că, cu greu, ar putea trece o săptămână fără să depind de acest motor, dar apoi m-aș întoarce la el.

Cât n-aș da să pot retrăi măcar o zi din copilăria mea…

Text: Karina Vișan
Foto: Raluca Rilla